elefant.ro

Postare prezentată

Invitatie la vals - Citate

"Nu mai am putere sa vreau." "Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa ce a gasit cheia care descuie usa t...

10 noiembrie 2011

La tiganci - Rezumat

Intr-o dupa amiaza torida de vara, un profesor de pian (pe nume Gavrilescu) se indreapta spre casa, venindde la o meditatie, de pe strada Preoteselor. Astfel, in realitatea profana1 apare primul insemn al sacrului:numele strazii aminteste de vestalele care intretineau focul in templul zeitei Vesta; popasul pe care Gavrilescu il facuse pe aceasta strada poate echivala cu o purificare in vederea unei „calatorii" care, in multe traditii ale lumii, cuprinde Infernul, Purgatoriul si Paradisul.
In tramvai, Gavrilescu vorbeste cu ceilalti calatori, temele preferate fiind caldura si colonelul Lawrence;numele acestuia din urma, profesorul il auzise de la niste studenti {„oameni culti", adica initiati) care povesteau ca, undeva in Arabia, arsita 1-a lovit pe colonel, ca o sabie, in crestet. in termenii mitului,studentii sunt niste „mesageri" care prevestesc apropiata moarte si a lui Gavrilescu. Pe masura ce discutia din tramvai se deruleaza, profesorul simte nevoia sa faca marturisiri: „Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Cum tramvaiul tocmai trecea pe langa gradina unor tiganci, calatorii discuta, oarecum misterios, despre acest spatiu.Amintindu-si ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa Otilia, profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens invers; arsita si mirosul de asfalt topit (pe care le regaseste in strada), il gonesc spre urmatoarea statie (la care nu va mai ajunge). Cuvintele rostite de Gavrilescu („Prea tarziu") arata ca timpul omului si cel al realitatii au devenit neconcordante. In acest punct, realul trece in fantastic, intrucat profesorul intra intr-un spatiu in care miraculosul se imbina cu bizarul. Gradina tigancilor si bordeiul reprezinta spatii ale fantasticului in care se va produce iesirea din timpul concret al realitatii. Atras irezistibil de gradina racoroasa a tigancilor, Gavrilescu intra; aceasta „insula" de umbra neasteptata ii provoaca „un infinit sentiment de intensa tristete" ea fiind un spatiu in care „iar a stat ceasul" (apartinand, prin urmare, eternitatii). Aici isi va cauta profesorul vocatia pierduta (conditia de creator irosita din pricina pacatelor sale, cum marturisea el insusi); si tot aici, amintirea marii lui iubiri pentru Hildegard il va stapani ca o chemare.   Trecand pe langa baba care pazea poarta, Gavrilescu intra in bordei ; intreaga lui aventura din acest spatiu intortocheat nu este altceva decat o prelucrare a mitului labirintului. La inceput, profesorul se simte fericit „parca ar fi fost din nou tanar, si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Stare explicabila, deoarece, din Infern, Hildegard (care murise si se afla in primul stadiu al calatoriei sale) il atragea in lumea umbrelor. Inconjurat de trei fete imbracate in valuri, Gavrilescu este supus la o proba initiatica: sa aleaga, din acest trio (alcatuit dintr-o tiganca, o evreica si o grecoaica), pe cea dintai. Cum incercarile lui esueaza, profesorul pierde acel „ceva" minunat despre care-i vorbeau fetele. in termenii mitului, acesta ar putea insemna trecerea in alt stadiu (in Purgatoriu), posibila numai dupa ce sufletul lui se intoarce pe pamant pentru a-si recupera pacatele, sau, ar putea insemna alegerea unei „ursitoare" ca si la nastere. Frecventa cifrei trei (pretul platit la intrare valoreaza trei lectii de pian, fetele sunt trei, iar ora, in jur de trei) aminteste de basm, specie in care fantasticul este bogat reprezentat. Ratand „proba" alegerii fetei, Gavrilescu este prins intr-o hora si condus spre acea parte a  bordeiului in care se afla pianul. In timpul sederii in bordei, lui Gavrilescu ii este sete.  Trezit cu ajutorul cafelei si dornic sa se intoarca acasa, profesorul constata ca, pe pamant, trecusera mai multi ani. Dezorientat, revine la tiganci, unde il astepta Hildegard (iubita lui din tinerete) care-1 va conduce in moarte. Partea finala a nuvelei reuneste mai multe motive: giulgiul, noaptea, tramvaiul, florile funerare, trasura/dric, ratacirea, visul. Pregatindu-se sa plece din bordeiul tigancilor, Gavrilescu este intampinat de aceeasi baba/Cerber careia ii povesteste senzatia deosebita traita la un moment dat: „...cand m-am vazut gol, si am simtit draperia strangandu-se in jurul meu ca un giulgiu..." Si baba il pofteste sa bea cafea, dar profesorul refuza: in termenii mitului, neband destul din apa Lete, el isi aminteste reperele spatiului profan in care traise; de aici, ratacirea sufletului prin niste locuri care nu-1 mai primesc: din tramvai este invitat sa coboare, deoarece banii lui erau scosi din uz, doamna Voitinovici plecase, Otilia se maritase, propria casa (inchisa si ferecata) este locuita de altcineva. Cei doisprezece ani care trecusera de la disparitia pamanteana a lui Gavrilescu, constituie o iesire din timp apartinand fantasticului. Acum si cea de a doua lume (in care profesorul traise aproape cincizeci de ani) ii apare ca fiind bizara, imposibil de inteles (marca a fantasticului). Singurul om dispus sa-1 ajute este birjarul-dricar care il invita in trasura (o alta luntre a lui Caron), adica ii recupereaza sufletul ratacitor si i-1 restituie Infernului. Drumul trece pe langa o biserica (unde fusese o inmormantare) si in curtea careia inflorise „regina noptii" (floare al carei nume sugereaza intunericul); birjarul evoca mereu imagini mortuare (caii imbracati in negru, dricul, florile funebre) pana cand trasura ajunge la tiganci. De data aceasta, baba dormea: Cerberul nu mai avea ce pazi, caci in bordei ramasese numai nemtoaica — mereu treaza si asteptandu-si iubitul; probabil celelalte „fete" (suflete) trecusera in Purgatoriu (cel de al doilea spatiu pomenit de Dante in Divina Comedie). Acum, baba il numeste „muzicant" pe Orfeul care-si pierduse partiturile (adica isi incheiase misiunea pe pamant) si coborase, ca si in mit, in Infern, ca sa-si recupereze iubita (pe Hildegard/Euridice). Trecand de usa a saptea - indicata de baba (cifra care trimite la numarul zilelor creatiei divine), Gavrilescu nu-si mai poate recrea iubirea pamanteana; Hildegard este gasita mult mai departe, si-1 ia in stapanire pe cel pe care-1 chemase, mereu, din moarte. Ea il va conduce spre aceeasi trasura, mirata de incapacitatea lui Gavrilescu de a intelege ca a murit; in trasura, cei doi redevin tineri, pentru a putea sa ajunga astfel la ultimul stadiu al drumului - nunta in Paradis. Personajul principal este realizat in doua registre: profan si sacru. In planul profan. Gavrilescu este un barbat de 49 de ani, un om oarecare, sarac si necunoscut. Pentru a-si castiga existenta, este nevoit sa dea meditatii, infruntand uneori, vremea potrivnica. Distrat si uituc, isi lasa partiturile la eleva sa, Otilia Voitinovici si nu-si gaseste banii. in tramvai este logoreic, are tendinta sa se confeseze unor necunoscuti si are trei obsesii: colonelul Lawrance, gradina tigancilor si o amintire din studentie. Treptat, aflam ca acest om isi facuse studiile in Germania si ca avusese o mare iubire, pe Hildegard, pe care o „uitase" subit, pentru a se casatori cu Elsa. Traseul anost al vietii sale 1-a condus la constiinta unei ratari, asa cum reiese din marturisirea sa (repetata): „Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Reiese ca, in planul sacru. Gavrilescu era un Orfeu, decazut, pentru greselile sale in Adam (stramosul biblic, alungat din Rai). in termenii lui Mircea Eliade, modestul profesor reprezinta sacrul camuflat in profan.  Si cum, in lumea reala, Gavrilescu traise o amnezie (uitan-du-si iubirea si ignorandu-si firea de artist), el incearca sa-si recupereze statutul. Purificat prin drumul pe strada Preoteselor / Vestalelor, Gavrilescu „intra" in spatiul magic al tigancilor, acolo unde timpul s-a oprit {„Atunci sa stii ca  iar a stat ceasul" ii spune baba de la usa bordeiului). in locul timpului, apare aducerea-aminte  si incepe intoarcerea in trecut: „se simti dintr-o data fericit, parca ar fi fost din nou tanar si toata  lumea ar fi fost a lui si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Invitat sa ghiceasca tiganca (dintre cele trei ursitoare), Gavrilescu rateaza, astfel incat incepe
cosmarul:  bordeiul (cu obiectele lui) devine agresiv, omul imbatraneste brusc, iar giulgiul tine de ritul funerar. Abia dupa calatoria sufletului in alt timp, profesorul isi recupereaza, alaturi de iubita lui, conditia de om paradisiac: ei redevin tineri, adica vesnici, dar intr-o alta lume.

39 de comentarii:

  1. cea mai urata carte din lumeeeee

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. IMPOSIBIL AŞA CEVA! Toate cărţile sunt minunate, trebuie doar să le găseşti farmecul. Vă zice o elevă care iubeşte să citească, dar nu prea o face, dar atunci când citeşte, se schimbă complet şi caută fiecare element al cărţii. Vă propun să o citiţi încă odată, ca să vedeţi că nu este "cea mai urâtă carte din lume". nu există expresia asta.

      Ștergere
    2. daca o citesti ca sa treci bacu, nu iti pasa ce farmec are, ci doar ce sa scrii la eseu. de aia e urata, ca o citim fortat.

      Ștergere
  2. daca nu-ti place tie genul asta de carte nu inseamna ca e urata. e mai greu de inteles, dar tocmai asta e farmecul cartilor fantastice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut nuvela asta si de asemenea Nopti la Serampore, ambele au o doza mare de mister.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, este adevarat. Asta e stilul lui Mircea Eliade as putea spune.

    RăspundețiȘtergere
  5. este foarte lunga si greu de scris si e plictisitor dar nu am incotro si sunt de acord e urata si e ft greu de inteles.

    RăspundețiȘtergere
  6. nici mi nu imi plake deloc

    RăspundețiȘtergere
  7. E nuvela fanstastica, nu e facuta sa o inteleaga tot prostu' :)

    RăspundețiȘtergere
  8. deci n am inteles mare lucru din povestea asta

    RăspundețiȘtergere
  9. Bai deci mie mi se pare geniala si interesanta adica sunt multe mesaje "nevazute" prin personajele si actiunile petrecute in "La tiganci"...

    RăspundețiȘtergere
  10. E cea mai de cacat nuvela citita de mine vreodata... In primu rand, de ce e vorba de curve????
    In al doilea rand, despre ce dreacu e vorba la sfarsit si de ce este relatat fiind tanar, cand Grivei sau Gravidulescu, cum il cheama, isi spune ca e mosneag???????

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incearca sa folosesti un limbaj mai placut auzului/cititului in primul rand. Cat despre nuvela, asta e de fapt tot farmecul unei nuvele fantastice. Iti recomand Nopti la Serampore de acelasi Mircea Eliade. Fantasticul in beletristica cam asta presupune, fapte inexplicabile cu o tenta de paranormal/fantastic si realism.

      Ștergere
  11. Da e o opera grea,si nici mie nu-mi place si zic ca e urata dar asta doar fiindca nu sunt genul de om care sa citeasca niste baliverne scrise cu scopul de a moraliza tineri care probabil la vremea aia nici dintre ei nu au inteles mult care e concluzia la aceasta carte

    RăspundețiȘtergere
  12. singurul lucru care nul inteleg in aceasta nuvela ete cand a murit gavrilescu sau era mort de la inceput

    RăspundețiȘtergere
  13. Chiar nu este vorba de curve , cele 3 fete din taramul tiganciilor sunt asemanate cu niste "Iele" daca nu sti ce inseamna cuvantul http://www.spiritelenaturii.go.ro/enciclopedie/ielele.htm ... si sunt foarte multe lucruri care le intelegi greu, Gavrilescu la sfarsit moare, trasura ca il duce spre intunericul padurii"fara nici-o graba" inseamna clar sfarsitul personajului principal care merge incet spre moarte :) ... intreaba ceva profesor de romana in caz ca nu ai inteles ceva si oricum ii foarte tare nuvela daca te prinzi si nu o citesti ca un retard fara sa fi atent ce citesti :)

    RăspundețiȘtergere
  14. O carte foarte buna...m-am convins inca o data ca Eliade a fost fumator :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Si cum spunea cineva de aici nu e facuta sa o inteleaga tot prostu'. Pacat ca is atatia "prosti" aici , vai de capul lor :).

    RăspundețiȘtergere
  16. Super frumos mia polacut mult imbinareaaceasta

    RăspundețiȘtergere
  17. Mie mi se pare o nuvela superba.La inceput nam avut chef so citesc mai ales dupa titlu care dadea de inteles ca e naspa si mam uitat la rezumatul acesta si am inteles si lam povestit la ora de romana si am luat 10 :D aceasta nuvela este singura care mia placut fata de celelalte care ni le-a dat profa sa le citim pt ca are asa o tenta de film thriller <3

    RăspundețiȘtergere
  18. Foarte interesant. Dacă nu eşti atent la toate detaliile nu întelegi nimic. Cu toate ca am citit cu atenţie rezumatul acesta, tot nu înţeleg începutul. :(

    RăspundețiȘtergere
  19. O carte geniala...deosebita...spectaculoasa

    RăspundețiȘtergere
  20. nu toata lumea poate intelege o astfel de scriere cu atatea subintelesuri,tocmai acesta este si farmecul ei..fantasticul nu poate fi inteles de prostime,el este creat pentru cei care cauta noi sensuri si intelesuri dincolo de cuvinte,dincolo de aparente

    RăspundețiȘtergere
  21. E o nuvela superba,plina de subintelesuri,care merita sa fie citita

    RăspundețiȘtergere
  22. Daca nu v-a placut nu inseamna ca trebuie sa veniti aici si sa va dati cu pararea,si,mai presus de toate,sa jigniti.Daca sunteti asa mari filologi si academicieni,atunci de ce nu se apuca domniile voastre de scris?

    RăspundețiȘtergere
  23. Este una dintre cele mai profunde carti ! nu este deloc urata, ci doar mai dificil pentru unii de inteles .

    RăspundețiȘtergere
  24. bizara poveste ... pacat ca nu am inteles aproape nimic ...

    RăspundețiȘtergere
  25. Abia astept dupa ce o termin de citit si de inteles sa ma intrebe cineva pe strada daca am citit asaceva

    RăspundețiȘtergere
  26. Super tare acest comentariu recomand chiar daca esti mare. Comentariul cel maare se termina la cuvintele "nunta in Paradis" , iar dupa urmeaza un comentariu mai mic SUperrrrrrrrrrrr

    RăspundețiȘtergere

Cele mai populare postari din ultima saptamana...