Sheherezada

Michael Crichton

2012-02-10T00:18:00.000+02:00

John Michael Crichton, M.D., (n. 23 octombrie 1942 – 4 noiembrie 2008) a fost un autor, medic, producător de film, regizor de film si televiziune, romancier si scriitor de literatură science fiction si horror american. Cărtile sale s-au vândut în peste 150 milioane de exemplare în lumea întreagă. În lucrările sale, bazate în general pe actiune, se fac referiri masive la tehnologie, medicină
Si Stiintă. Multe din romanele sale alunecă din prezent spre un viitor apropiat având numeroase conotatii medicale si stiintifice, imaginând situatii foarte probabile, generate de posibilitătile reale tehnologice si stiintifice ale momentului, respectiv avertizând de posibilele consecinte ale alunecării necontrolate într-o directie sau alta.
Michael Crichton este autorul următoarelor romane, toate devenite best-seller-uri, The Andromeda Strain, Congo, Disclosure, Rising Sun, Timeline, State of Fear, Prey, and Next. În calitate de realizator de televiziune, Crichton a fost creatorul seriilor dedicate medicinei, devenite foarte populare în Statele Unite, ER, dar faima si-a dobândit-o ca autor al romanelor Jurassic Park si al continuării acestuia The Lost World, ambele ecranizate în filme, care au creat venituri substantiale, respectiv au dus la realizarea unei intreprinderi de tip franchise. Ultima sa carte publicată a fost romanul Next (Următorul). Următorul proiect, pregătit pentru 2009, a rămas neterminat - Michael Crichton a fost învins de cancer în noiembrie 2008, la vârsta de 66 de ani.

Prada - Citate

2012-02-09T00:18:00.000+02:00

"Noi credem ca stim ce facem. întotdeauna am fost convinsi de asta. Se pare ca nu reusim sa ne dam seama ca am gresit în trecut si deci am putea gresi si în viitor."

"Sîntem una dintre cele doar irei specii de pe planeta noastra care are constiinta de sine' si cu toate acestea s-ar putea ca autoamagirea sa fie o caracteristica mai semnificativa a speciei noastre."

"Definitia tehnica a comportamentului emergent spune ca este comportamentul care apare într-un grup fara sa fi fost programat în nici un membru al grupului."

"Sa încerci sa programezi inteligenta distribuita este ca si cum i-ai spune unui pusti ele cinci ani sa se duca în camera lui si sa-si schimbe hainele. S-ar putea sa faca si asta, dar la fel de probabil e sa faca altceva si sa nu se mai întoarca."

"Cei mai multi oameni îsi imagineaza ca evolutia este un proces cu desfasurare unica, o confluenta de evenimente datorate sansei. Daca plantele n-ar fi început sa fabrice oxigen, animalele n-ar fi evoluat niciodata. Daca un asteroid nu ar fi sters de pe fala Pamintului dinozaurii, mamiferele n-ar fi dobîndit niciodata suprematia. Daca unii pesti nu ar fi ajuns pe uscat, am fi ramas cu totii în apa si acum."

Prada - Rezumat

2012-02-08T00:17:00.000+02:00

Romanul are la baza cercetările şi uriaşul avans luat de două ştiinţe de viitor: nanotehnologia şi inteligenţa artificială.
În primul domeniu singurul impediment pentru lansarea la nivel global a particulelor minune de dimensiuni imposibile era incapacitatea producerii lor la nivel industrial. După lungi studii şi încercări se reuşeşte crearea unei instalaţii de tip “caracatiţă” care, deşi foarte sensibilă, putea realiza aceste particule într-o cantitate foarte mare şi într-un timp foarte mic.
În al doilea domeniu, practic punctul de atracţie al romanului, se precizează faptul că până acum, pentru a crea o IA, trebuiau scrise mii şi mii de linii de cod pentru a putea pregăti inteligenţa artificială pentru orice eveniment pe care l-ar putea întâlni. De cele mai multe ori, aceste instrucţiunii se intersectau atât de grav, încât IA trebuia ştearsă şi refăcută. Inteligenţa Artificială de generaţie 2 are ca robot ataşat un roi de nanoparticule căruia i s-a stabilit un scop final şi care poate inventa şi memora pe parcurs noi şi noi metode de împlinire a ţelului.

Cum din intersecţia acestor domenii nu putea ieşi un experiment reuşit, roiul scapă de sub control, singurul care poate salva situaţia fiind Jack, eroul romanului. Reusind de cateva ori sa pacaleasca roiul in confruntarea directa, pierde cand vine vorba de salvarea sotiei sale care este contaminata de catre roi.

Prada - Doar in cateva cuvinte

2012-02-07T00:16:00.000+02:00

"Un grup de cercetatori si experti IT fac o descoperire revolutionara, dar aceasta le scapa de sub control. Ei creeaza un roi, care reprezenta o camera video cu o rezolutie foarte inalta, combinata cu o retea de inteligenta distribuit,a programat sa se comporte ca un animal de prada."

Prada - Impresiile mele

2012-02-06T00:14:00.000+02:00

"Prada" este un roman pe care il citesti dintr-o singura suflare. Adunci cand mi-a fost recomandat de catre Cristian, un prieten, nu-mi venea sa ma apuc de el, avand in vedere faptul ca in format electronic cartea avea in jur de 500 de pagini si inca un motiv ar fi fost acela ca ma aflam in sesiune.
Dar n-a mai contat nimic din lucrurile astea si mi-am facut o ratie de 50 de pag/zi si asa am avut timp si pentru sesiune si pentru a citi o carte care te tine in suspans de la inceput pana la sfarsit. Acum ca am terminat-o ma voi intoarce la cartea pe care o incepusem si care va urma in curand pe blog. Va rocomand cu mult drag acest roman si sunt sigura ca nu veti fi dezamagiti de actiunea lui. Lectura placuta!

Urmeaza...

2012-01-16T10:29:00.000+02:00

Un artist al foamei... Fratii Karamazov... Sarmanul Dionis...

Nopti albe - Citate

2012-01-15T10:28:00.000+02:00

"Era o noapte minunată, o noapte cum numai în tinereţe pot fi nopţile"

"Sunt un visător; trăiesc atât de puţin în realitate şi atât de rar clipe ca aceasta de acum, încât nu pot să nu le repet în reveriile mele."

"O... cât de copleşitoare e durerea de-a rămâne singur, singur-cuc, fără să ai ce regreta măcar... pentru că tot ce-ai pierdut n-a însemnat nimic, nimic decât un zero stupid şi gol, decât un vis!"

Nopti albe - Rezumat

2012-01-14T10:28:00.000+02:00

Nopţi albe este jurnalul unui tânăr singuratic, schiţa viitorului erou din Crimă şi pedeapsă, care se îndrăgosteşte într-un mod absolut previzil de o tânără domnişoară. Nastenka este întruchiparea viselor fără ţintă din trecut, obiect de adorare, o reabordare a fanteziei înflăcărate a celui ce nu trăia prea mult, ci doar înfiripa imaginativ poveşti.
Şi pentru că muza riscă să capete contur, Dostoievski sacrifică iubirea tânărului pentru a-i oferi un nou prilej de reverie: Nastenka iubeşte pe altcineva...

Nopti albe - Doar in cateva cuvinte

2012-01-13T10:27:00.000+02:00

"În Nopți albe se întâmplă un eveniment neasteptat în viata visătorului, brusc este pus într-o situatie reală, i se oferă o sansă să iasă din singurătatea sa si să trăiască pentru prima oară cu adevărat iar el acceptă aventura. Dar fata care trebuia să îl scoată la lumină nu reuseste să îl salveze în final, micul visător se va retrage iar în ungherul lui stingher, reluându-si visele acum îmbogătite cu o experientă de viată."

Nopti albe - Impresiile mele

2012-01-12T10:26:00.000+02:00

Nu pot spune ca este unul dintre scriitori mei preferati, dar nici de evitat. Sunt greu de citit cartile lui Dostoievski, dar nu fara continut, si asta e practic farmecul cartilor lui.

Un medic de tara - Citate

2012-01-11T10:24:00.000+02:00

"Aceşti cai care iată că şi-au slăbit oarecum curelele ; care deschid ferestrele din afară înăuntru, nici eu nu ştiu cum ; care bagă capul înăuntru, fiecare, pe cîte-o fereastră şi privesc bolnavul, nestingheriţi de ţipetele familiei."

Un medic de tara - Rezumat

2012-01-10T10:23:00.000+02:00

Este relatat un episod din viata unui medic de tara. Intr-o noapte cu viscol puternic trebuie sa-si viziteze un pacient intr-unul dintre sate. La o prima impresie medicul crede ca este o alarma falsa, si nu e chiar pe placul lui.
Insa dupa cateva momente cand pacientul in loc sa-si revina se simte mai rau isi da seama ca este vorba de o problema mai grava si trebuie sa-l trateze pe pacient cu mai mare atentie.

Un medic de tara - Doar in cateva cuvinte

2012-01-09T10:21:00.000+02:00

"Un medic trezit in mijlocul noptii este nevoit sa-si viziteze un pacient desi el este aproape sigur ca era doar o alarma falsa."

Un medic de tara - Impresiile mele

2012-01-08T10:20:00.000+02:00

O nuvela scurta scrisa de Kafka pe care am gasit-o ratacita prin calculatorul meu si mi-am zis s-o citesc. Nu e o capodopera, poate nu mi s-a parut mie...
E practic infatisata viata unui medic care isi face serviciu intr-un sat.
Imi aminteste de motivul datorita caruia am renuntat eu la ideea de a deveni medic. :)) Principala frica a studentilor de la medicina este de a nu ajunge la tara, sau poate e doar parerea mea.

David Nicholls

2012-01-07T10:20:00.000+02:00

David Nicholls (n. 30 noiembrie 1966 în Eastleigh) este un scriitor englez.
Nicholls a fost actor de teatru. Frecventează între anii 1983 și 1985 un colegiu în Eastleigh, Grafschaft Hampshire, iar până în 1988 University of Bristol, după care a absolvit o pregătire Central School of Speech and Drama.

Pe scenă a apărut sub psedonimul de David Holdaway, printre altele în West Yorkshire Playhouse în Leeds și la Royal National Theatre.

One day - Citate

2012-01-06T10:19:00.000+02:00

"That was a memorable day to me, for it made great changes in me. But, it is the same with any life. Imagine one selected day struck out of it and think how different its course would have been. Pause, you who read this, and think for a long moment of the long chain of iron or gold, of thorns or flowers, that would never have bound you, but for the formation of the first link on that memorable day."

One day - Rezumat

2012-01-05T10:18:00.000+02:00

Prima parte:
Capitolul 1 (FRIDAY 15 JULY 1988) Viitorul
Actiunea primului capitol are loc pe 15 iulie 1988 si practic reprezinta debutul actiunii. Doi tineri proaspat absolventi ai facultatii de litere isi imagineaza cum va fi viitorul lor, cum vor fi ei peste cativa ani. Se intreaba chiar cum vor fi la 40 de ani. El, Dexter, se vede bogat si faimos.
Cei doi intra intr-un fel de joc. Ea, Emma, ii spune lui cum il vede la 40 de ani si anume intr-o masina mica alturi de o tipa cu ochelari de soare, a patra lui sotie, un fost fotomodel de 33 de ani. Asadar ajuns la 40 de ani fara niciun copil, si cu 3 divorturi.
Cei doi nu aveau decat 23 de ani, dar practic erau la inceput de drum, in cautarea unui viitor stralucit. Ajunsesera sa stea in aceeasi camera intamplator, sau aprope. Desi fosti colegi de facultate, nu fusesera niciodata prea apropiati. El nu prea o observase, ea insa il vazuse la o petrecere in 1984 si de atunci simtise ceva pentru el, il placuse. In seara asta el venise cu ideea de a avea o aventura cu inca o tipa care arata bine, nu iesit din tipar. Totusi nu avusese loc nimic intre ei, iar ceea ce trebuia sa reprezinte o aventura de-o noapte se transformase intr-o convorbire de-o noapte. Pe la ora 4 cand cei doi au reusit sa-si termine ce aveau de vorbit, au adormit amandoi in acelasi pat, din mica garsoniera in care locuia Emma Morley. Dexter insa avea un gand, acela de a se strecura afara in clipa in care Emma adormea, asta pentru a nu fi nevoit sa-si petreaca si ziua urmatoare in compania ei.

Capitolul 2 (SATURDAY 15 JULY 1989) Inapoi la viata
Dupa un an in exact aceeasi zi Emma ii trimite lui Dexter o scrisoare, iar ea primeste de la el niste vederi din locurile(tarile) vizitate de el. Mama Emmei o intreaba daca Dexter este prietenul ei.
In acest timp Dexter se afla la Roma unde incerca sa o invete pe o fata engleza, dar fata se indragostise de el si nu-i prea ardea de lectiile predate de el.Dupa ce ajunge acasa, discuta impreuna cu parintii lui care ii sunt eventualele meserii pe care le-ar putea practica in viitor si nu par a cadea de acord asupra unei decizii.

Capitolul 3 (SUNDAY 15 JULY 1990) Taj Mahal
urmeaza...

One day - Doar in cateva cuvinte

2012-01-04T10:15:00.000+02:00

"De-a lungul a douazeci de ani, doi oameni trec printr-o serie de intamplari. Soarta ii aduce impreuna in cele din urma pentru a le oferi cateva luni de fericire si a-i desparti definitiv."

"Traseele complicate, haotice, întortocheate ale legăturilor dintre doi oameni, în care se amestecă iubire, frustrare, dezamăgire, speranţă, nevoia de un apropiat, fuga de singurătate. Un deznodământ surprinzător."

One day - Impresiile mele

2012-01-03T10:09:00.002+02:00

"One day" este o carte extraordinara. Pe mine m-a emotionat chiar daca nu as putea spune ca mi-a placut inca de la primele pagini. La inceput nu m-a impresionat pentru ca nu intelegeam de ce doar o zi este povestita. Mi se parea ca este taiat foarte mult din poveste. Insa la sfarsitul cartii toate lucrurile se clarifica.
Exista si film facut in 2011 dupa aceasta carte, dar va marturisesc ca efectul ar fi fost de doua ori mai mare daca nu as fi vazut filmul inainte de a citi cartea. Desi stiam povestea, nu am renuntat sa citesc cartea. Este si sunt sigura ca va ramane un best-seller al timpurilor moderne. Este prima carte care mi-a placut foarte foarte mult si apartine epocii noastre. Sper sa o cititi si voi, nu aveti ce pierde! Lectura placuta!

Urmeaza...

2012-01-02T09:55:00.000+02:00

One day... Singur pe lume... Sa ucizi o pasare cantatoare...

La multi ani!

2012-01-01T15:09:00.000+02:00

Sa aveti parte de Un An Nou fericit! Sa va realizati tot ceea ce va propuneti. La multi ani!

Craciun Fericit!

2011-12-25T14:45:00.000+02:00

Reteta de Craciun:
Se ia binecuvantare, se adauga un strop de soare si o pulbere de stele, se amesteca-ntre ele se mai pune bunatate si iertare de pacate, iar iubire cat cuprinde si de la Iisus Hristos.
S-aveti un Craciun frumos!

Sandra Brown

2011-11-20T10:08:00.000+02:00

Sandra Brown, (născută în 1948 în Waco, Texas) este o scriitoare nord-americană. Brown a publicat și sub pseudonimele de Rachel Ryan, Laura Jordan și Erin St. Claire.
Sandra Brown locuiește împreună cu soțul ei, un producător TV, alternativ din Arlington, Texas și Carolina de Sud. Înainte de cariera de scriitoare, ea a lucrat cu succes ca model, actriță, antreprenor și star de televiziune.

Sandra Brown a primit Honorary Doctorate of Humane Letters din partea Universității Creștine din Texas, universitate pe care o absolvise cu un major în limba engleză.

Confruntarea - Citate

2011-11-18T10:08:00.000+02:00

"A face dragoste este pana la urma o confirmare a faptului ca traiesti."

"Iubesc amintirile frumoase legate de ea. Si fireste , le urasc pe cele urate."

"Nimic din ceea ce e important nu este usor."

"- Nu stim cum va fi.

- Dar stim unde dorim sa ajungem. Si mai stim ca n-o sa ajungem nicaieri daca incercam."

"Durerea este mai mare atunci cand esti iubit."

Confruntarea - Rezumat

2011-11-17T10:07:00.000+02:00

Calatorind spre New Mexico, într-o binemeritata vacanta, reporterul TV Tiel McCoy aude la radio o stire de ultima ora: fiica adolescenta a magnatului Russel Dendy a fost rapita.
Fara nici cea mai mica sovaire, Tiel îsi abandoneaza planurile de vacanta pentru a urmari aceasta stire de senzatie, care ar putea deveni reportajul vietii ei.

Dar o oprire nevinovata la un magazin o va aduce în mijlocul acestei povesti dramatice si periculoase.
O jumatate de duzina de oameni îngroziti sunt tinuti ostatici de doi tineri îndragostiti..., iar butoiul cu pulbere al acestei situatii-limita este menit sa-i testeze lui Tiel curajul, obiectivitatea de jurnalist si principiile de-o viata.

Confruntarea - Doar in cateva cuvinte

2011-11-15T08:30:00.000+02:00

"Doi tineri indragostiti jefuiesc o benzinarie, din pacate tanara trebuie sa nasca acolo ceea ce complica lucrurile prevazute initial."

Confruntarea - Impresiile mele

2011-11-14T08:30:00.000+02:00

Este o carte buna in ceea ce priveste actiunea. E comerciala, dar nu as putea spune ca prin scenele amoroase picante ar avea de castigat prea multi cititori.
Cartile Sandrei Brown sunt intr-adevar best-seller-uri, dar asta nu inseamna ca sunt si apreciate de adevaratii critici sau cititori, care au citit la viata lor si alti autori. Zilele trecute a trebuit sa astept intr-o sala ceva mai mult si atunci m-am dus pana la chiscul de ziare din colt sa iau o carte, dar din pacate era singura carte pe care puteam s-o iau, restul erau fie carti deja citite, fie carti in mai multe volume. Asa ca asta a fost singura alegere, acum nu incerc sa ma scuz :)) pt ca actiunea cartii te tine in priza, dar sfarsitul m-a dezamagit foarte tare.. putea sa lipseasca si poate as fi ramas cu o impresie mai buna. NU pot, chiar nu pot s-o recomand, dar daca sunteti majori si nu aveti nimic altceva la indemana(sunt multe alte carti mult mai bune ca asta) puteti sa va delectati cateva ore in compania acestei carti.

La tiganci - Citate

2011-11-11T10:55:00.000+02:00

"„Descoperea la rastimpuri obiecte pe care ii era greu sa le identifice: unele semanau la inceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi inveliti in broboade; altele, care pareau la inceput perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarate, cosuri de rufe pline de jurnale…”"

"Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti."

"Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet."

La tiganci - Rezumat

2011-11-10T10:55:00.001+02:00

Intr-o dupa amiaza torida de vara, un profesor de pian (pe nume Gavrilescu) se indreapta spre casa, venindde la o meditatie, de pe strada Preoteselor. Astfel, in realitatea profana1 apare primul insemn al sacrului:numele strazii aminteste de vestalele care intretineau focul in templul zeitei Vesta; popasul pe care Gavrilescu il facuse pe aceasta strada poate echivala cu o purificare in vederea unei „calatorii" care, in multe traditii ale lumii, cuprinde Infernul, Purgatoriul si Paradisul.
In tramvai, Gavrilescu vorbeste cu ceilalti calatori, temele preferate fiind caldura si colonelul Lawrence;numele acestuia din urma, profesorul il auzise de la niste studenti {„oameni culti", adica initiati) care povesteau ca, undeva in Arabia, arsita 1-a lovit pe colonel, ca o sabie, in crestet. in termenii mitului,studentii sunt niste „mesageri" care prevestesc apropiata moarte si a lui Gavrilescu. Pe masura ce discutia din tramvai se deruleaza, profesorul simte nevoia sa faca marturisiri: „Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Cum tramvaiul tocmai trecea pe langa gradina unor tiganci, calatorii discuta, oarecum misterios, despre acest spatiu.Amintindu-si ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa Otilia, profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens invers; arsita si mirosul de asfalt topit (pe care le regaseste in strada), il gonesc spre urmatoarea statie (la care nu va mai ajunge). Cuvintele rostite de Gavrilescu („Prea tarziu") arata ca timpul omului si cel al realitatii au devenit neconcordante. In acest punct, realul trece in fantastic, intrucat profesorul intra intr-un spatiu in care miraculosul se imbina cu bizarul. Gradina tigancilor si bordeiul reprezinta spatii ale fantasticului in care se va produce iesirea din timpul concret al realitatii. Atras irezistibil de gradina racoroasa a tigancilor, Gavrilescu intra; aceasta „insula" de umbra neasteptata ii provoaca „un infinit sentiment de intensa tristete" ea fiind un spatiu in care „iar a stat ceasul" (apartinand, prin urmare, eternitatii). Aici isi va cauta profesorul vocatia pierduta (conditia de creator irosita din pricina pacatelor sale, cum marturisea el insusi); si tot aici, amintirea marii lui iubiri pentru Hildegard il va stapani ca o chemare. Trecand pe langa baba care pazea poarta, Gavrilescu intra in bordei ; intreaga lui aventura din acest spatiu intortocheat nu este altceva decat o prelucrare a mitului labirintului. La inceput, profesorul se simte fericit „parca ar fi fost din nou tanar, si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Stare explicabila, deoarece, din Infern, Hildegard (care murise si se afla in primul stadiu al calatoriei sale) il atragea in lumea umbrelor. Inconjurat de trei fete imbracate in valuri, Gavrilescu este supus la o proba initiatica: sa aleaga, din acest trio (alcatuit dintr-o tiganca, o evreica si o grecoaica), pe cea dintai. Cum incercarile lui esueaza, profesorul pierde acel „ceva" minunat despre care-i vorbeau fetele. in termenii mitului, acesta ar putea insemna trecerea in alt stadiu (in Purgatoriu), posibila numai dupa ce sufletul lui se intoarce pe pamant pentru a-si recupera pacatele, sau, ar putea insemna alegerea unei „ursitoare" ca si la nastere. Frecventa cifrei trei (pretul platit la intrare valoreaza trei lectii de pian, fetele sunt trei, iar ora, in jur de trei) aminteste de basm, specie in care fantasticul este bogat reprezentat. Ratand „proba" alegerii fetei, Gavrilescu este prins intr-o hora si condus spre acea parte a bordeiului in care se afla pianul. In timpul sederii in bordei, lui Gavrilescu ii este sete. Trezit cu ajutorul cafelei si dornic sa se intoarca acasa, profesorul constata ca, pe pamant, trecusera mai multi ani. Dezorientat, revine la tiganci, unde il astepta Hildegard (iubita lui din tinerete) care-1 va conduce in moarte. Partea finala a nuvelei reuneste mai multe motive: giulgiul, noaptea, tramvaiul, florile funerare, trasura/dric, ratacirea, visul. Pregatindu-se sa plece din bordeiul tigancilor, Gavrilescu este intampinat de aceeasi baba/Cerber careia ii povesteste senzatia deosebita traita la un moment dat: „...cand m-am vazut gol, si am simtit draperia strangandu-se in jurul meu ca un giulgiu..." Si baba il pofteste sa bea cafea, dar profesorul refuza: in termenii mitului, neband destul din apa Lete, el isi aminteste reperele spatiului profan in care traise; de aici, ratacirea sufletului prin niste locuri care nu-1 mai primesc: din tramvai este invitat sa coboare, deoarece banii lui erau scosi din uz, doamna Voitinovici plecase, Otilia se maritase, propria casa (inchisa si ferecata) este locuita de altcineva. Cei doisprezece ani care trecusera de la disparitia pamanteana a lui Gavrilescu, constituie o iesire din timp apartinand fantasticului. Acum si cea de a doua lume (in care profesorul traise aproape cincizeci de ani) ii apare ca fiind bizara, imposibil de inteles (marca a fantasticului). Singurul om dispus sa-1 ajute este birjarul-dricar care il invita in trasura (o alta luntre a lui Caron), adica ii recupereaza sufletul ratacitor si i-1 restituie Infernului. Drumul trece pe langa o biserica (unde fusese o inmormantare) si in curtea careia inflorise „regina noptii" (floare al carei nume sugereaza intunericul); birjarul evoca mereu imagini mortuare (caii imbracati in negru, dricul, florile funebre) pana cand trasura ajunge la tiganci. De data aceasta, baba dormea: Cerberul nu mai avea ce pazi, caci in bordei ramasese numai nemtoaica — mereu treaza si asteptandu-si iubitul; probabil celelalte „fete" (suflete) trecusera in Purgatoriu (cel de al doilea spatiu pomenit de Dante in Divina Comedie). Acum, baba il numeste „muzicant" pe Orfeul care-si pierduse partiturile (adica isi incheiase misiunea pe pamant) si coborase, ca si in mit, in Infern, ca sa-si recupereze iubita (pe Hildegard/Euridice). Trecand de usa a saptea - indicata de baba (cifra care trimite la numarul zilelor creatiei divine), Gavrilescu nu-si mai poate recrea iubirea pamanteana; Hildegard este gasita mult mai departe, si-1 ia in stapanire pe cel pe care-1 chemase, mereu, din moarte. Ea il va conduce spre aceeasi trasura, mirata de incapacitatea lui Gavrilescu de a intelege ca a murit; in trasura, cei doi redevin tineri, pentru a putea sa ajunga astfel la ultimul stadiu al drumului - nunta in Paradis. Personajul principal este realizat in doua registre: profan si sacru. In planul profan. Gavrilescu este un barbat de 49 de ani, un om oarecare, sarac si necunoscut. Pentru a-si castiga existenta, este nevoit sa dea meditatii, infruntand uneori, vremea potrivnica. Distrat si uituc, isi lasa partiturile la eleva sa, Otilia Voitinovici si nu-si gaseste banii.in tramvai este logoreic, are tendinta sa se confeseze unor necunoscuti si are trei obsesii: colonelul Lawrance, gradina tigancilor si o amintire din studentie. Treptat, aflam ca acest om isi facuse studiile in Germania si ca avusese o mare iubire, pe Hildegard, pe care o „uitase" subit, pentru a se casatori cu Elsa. Traseul anost al vietii sale 1-a condus la constiinta unei ratari, asa cum reiese din marturisirea sa (repetata): „Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Reiese ca, in planul sacru. Gavrilescu era un Orfeu, decazut, pentru greselile sale in Adam (stramosul biblic, alungat din Rai). in termenii lui Mircea Eliade, modestul profesor reprezinta sacrul camuflat in profan. Si cum, in lumea reala, Gavrilescu traise o amnezie (uitan-du-si iubirea si ignorandu-si firea de artist), el incearca sa-si recupereze statutul. Purificat prin drumul pe strada Preoteselor / Vestalelor, Gavrilescu „intra" in spatiul magic al tigancilor, acolo unde timpul s-a oprit {„Atunci sa stii ca iar a stat ceasul" ii spune baba de la usa bordeiului). in locul timpului, apare aducerea-aminte si incepe intoarcerea in trecut: „se simti dintr-o data fericit, parca ar fi fost din nou tanar si toata lumea ar fi fost a lui si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Invitat sa ghiceasca tiganca (dintre cele trei ursitoare), Gavrilescu rateaza, astfel incat incepe
cosmarul: bordeiul (cu obiectele lui) devine agresiv, omul imbatraneste brusc, iar giulgiul tine de ritul funerar.Abia dupa calatoria sufletului in alt timp, profesorul isi recupereaza, alaturi de iubita lui, conditia deom paradisiac: ei redevin tineri, adica vesnici, dar intr-o alta lume.

La tiganci - Doar in cateva cuvinte

2011-11-08T10:54:00.000+02:00

"Un profesor de muzica, aşteptînd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amărui al frunzelor de nuc si fara sa realizeze ajunge la poarta bordeiului tigancilor. Aici au loc o serie de lucruri inexplicabile, la plecarea din bordei, profesorul realizand ca trecusera mai bine de 12 ani."

La tiganci - Impresiile mele

2011-11-07T10:54:00.000+02:00

Nuvela fantastica "La tiganci" am studiat-o la liceu. Stiu ca prima data cand am citit-o nu am prea inteles-o dar deja cand am recitit-o a devenit putin mai clar, nu neaparat ce s-a intamplat acolo, la tiganci, ci mi-am dat seama ca asta era farmecul ei, misterul care a invaluit povestea la un moment dat.
Am citit si alte opere de ale lui Mircea Eliade si odata ce te lasi prada acestui gen de literatura incepe sa-ti cam placa, chiar daca nu gasesti o explicatie logica a faptelor care s-au petrecut acolo.

Urmeaza...

2011-11-06T10:04:00.000+02:00

Sa ucizi o pasare cantatoare... Confruntarea... One day...

Dostoievski Feodor Mihailovici

2011-11-05T18:22:00.000+02:00

Feodor Mihailovici Dostoievski ( n. 30 octombrie 1821 – d. 28 ianuarie 1881 , St. Petersburg, Rusia) a fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, ale cărui opere au avut un efect profund și de durată asupra ficțiunii din secolul al XX-lea. Adesea prezentând personaje aflate în stări de conștiință extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea psihologiei umane și analiza politicii sociale și spirituale a societății din Rusia epocii sale.
Multe dintre operele sale au fost profetice și el a fost un precursor al unor idei moderne. Se spune despre el că este părintele existențialismului, în special în Însemnări din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”.
Este unul dintre cei mai importanți autori din literatura universală, a cărui operă este o strălucită replică literară și filosofică la criza socială și spirituală a vremii sale, zugrăvind ciocniri polifonice între personaje originale și paradoxale, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane, marcate de un profund psihologism și tragism.
Cărțile sale sunt traduse și comentate în întreaga lume, după ele s-au realizat numeroase spectacole de teatru și filme celebre.
Feodor a fost cel de-al doilea copil dintre cei șapte ai lui Mihail si Mariei Dostoievski. Imediat după ce mama sa a murit de tuberculoză în 1837, el și fratele său Mihail au fost trimiși la Academia Tehnică Militară din Sankt Petersburg. Tatăl lor, un chirurg militar în retragere, care a lucrat la Spitalul pentru săraci Mariinsky (Sfânta Maria) din Moscova, a murit în 1839. Deși nu este sigur, se pare că ar fi fost ucis de un servitor care i-a turnat vodcă pe gât până la sufocarea sa. Indiferent de ce s-a întâmplat cu adevărat, Sigmund Freud s-a ocupat de acest episod în articolul său Dostoievski și paricidul (1928).
Dostoievski a fost arestat și închis în 1849 pentru activități antistatale împotriva țarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie din aceluiași an, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petrașevski.
În plan biografic, momentul crucial al vieții lui Dostoievski l-a reprezentat anul 1849, când a fost arestat și condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri fourieriști (condus de Mihail Petrașevski), în cadrul cărora se purtau discuții subversive. Împreună cu ceilalti deținuți, a fost transportat în piața unde aveau loc execuțiile și trecut prin toată procedura de anunțare a condamnării la moarte prin împușcare. După patru ani în katorga, urmați de alți cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg și își reia activitatea literară. Până în momentul arestului fusese plasat de critică în umbra lui Gogol.
Incidenta crizelor de epilepsie, la care era predispus, a crescut in aceasta perioada. La eliberarea din inchisoare în 1854, i s-a oferit șansa să devină soldat pentru restul pedepsei, în Regimentul siberian. Dostoievski și-a petrecut cinci ani din viata aici, întâi a fost caporal, apoi a devenit locotenent la al șaptelea batalion din acest regiment, staționat lângă fortul Semipalatinsk din Kazahstan.
A fost o experiență care i-a schimbat și părerile ideologice, astfel Dostoevski a abandonat ideile liberale și a devenit conservator și extrem de religios. S-a împrietenit cu un alt conservator, Constantin Pobedonosțev. A avut o legătură și mai apoi s-a căsătorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, văduva unui cunoscut din Siberia.
În 1860, s-a întors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare alaturi de fratele sau mai mare, Mihail, dar fără mare succes. In 1864 sotia sa moare, eveniment care il lasa puternic afectat, iar la scurt timp isi pierde si fratele, care îi era foarte drag. Cum financiar, Dostoievski nu avea nici o economie si cu toate straduintele nu se intrevedea vreo sursa de venit scriitorul cade intr-o depresie accentuata si incepe sa joace jocuri de noroc de pe urma carora acumuleaza datorii uriase.
A suferit de patima jocului și de pe urma efectelor acesteia. Se pare ca romanul Crimă și pedeapsă cel mai cunoscut roman al scriitorului, a fost grabinc finalizat pentru a-l da spre publicare, fapt ce i-ar fi adus un avans in bani de la editura. Dostoievski a scris în același timp și nuvela Jucătorul pentru a-i satisface pretențiile editorului sau Stellovski care, potrivit contractului, dacă nu primea o operă nouă ar fi intrat în posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoievskiene.
Pentru a se sustrage obligatiilor fata de creditori și cautand noi cazinouri, Dostoievski călătorește în Occident. Aici încearca să reia legătura cu Apollinaria (Polina) Suslova o studenta cu care avusese o relatie cu câțiva ani în urmă, insa aceasta declina cererea în căsătorie. Astfel Dostoievski se casatoreste 1867 cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografa. În această periodă scrie cele mai importante opere ale sale. Din 1873 până în 1881 și-a răzbunat insuccesele din domeniul jurnalistic și a editat un lunar cu povestiri, schițe și articole despre evenimente curente, Jurnalul scriitorului. Ziarul a avut un succes fenomenal.
În 1877 Dostoievski tine un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, provocand mari controverse. Trei ani mai tarziu cu puțin timp înaintea morții sale tine o faimoasă cuvântare despre Pușkin la dezvelirea monumentului acestuia din urmă din Moscova.
În ultimii ani de viață, Feodor Dostoievski a trăit în stațiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg. Moare pe 28 ianuarie 1881 și este îngropat in cimitirul Tihvin lângă Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg.

Fratii Karamazov vol 1 - Citate

2011-11-04T13:33:00.000+02:00

"măritişul ei fusese, fărădoar şi poate, efectul unor influenţe străine, rezultatul „frămîntârilor unuisuflet captiv"

"fiindcă totdeauna am grijăsă-mi amintesc că punctualitatea este politeţea regilor"

"viaţa e un rai în care toţi nedesfătăm, numai că noi nu vrem să ne dăm seama de asta, căci dacă am vrea,chiar mîine tot pâmîntul ar fi un rai. "

"La ce bun să mai numărămzilele, cînd e de ajuns una singură pentru ca omul să cunoască pe deplinfericirea! "

"Nenorocirea altuia nu sădeşte în mintea nimănuiînţelepciunea."

Fratii Karamazov vol 1 - Rezumat

2011-11-02T04:19:00.000+02:00

Acțiunea romanului are în centru pe cei trei frați care au fiecare o predispoziție patologică pentru patimă. În sens metaforic se poate spune că frații alcătuiesc oarecum cele 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dmitri, cel mai în vârstă, e un exponent al senzualismului și al trupului. Ivan, reprezintă intelectul, rațiunea.
Interesant este revolta aparent atee a lui Ivan: el nu neagă existența lui Dumnezeu, ci nu poate accepta lumea așa cum a fost creată de Dumnezeu. Alexei ("Aleoșa"),personajul protagonist, e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu. Toți trei frații sunt în conflict cu tatăl lor Feodor Pavlovici Karamazov care reprezintă tipologia omului depravat ce duce o viață amorală și desfrânată. Smerdeakov, presupus al patrulea frate, fiu nelegitim, îl slujește pe tatăl lui, Feodor Pavlovici, evoluția sa este de asemenea interesantă.
Dmitri ajunge din cauza unei datorii în conflict cu tatăl, având nevoie de bani pentru a se căsători cu Grușenka, un personaj care pare a fi în începutul romanului doar o tipologie("vampa"), dar se dovedește pe parcurs a fi mult mai complex, vădind trăiri și sentimente care reprezintă tema analizei psihologice abisale pe care o propune Dostoievski nu numai în acest caz, ci pentru toate personajele.
Dmitri jură să-și omoare tatăl, care refuză să-i dea banii necesari, ajungând chiar în situația de a-l ataca fizic.

Top 5 cele mai citite carti (Conform blogului meu)

2011-11-01T04:18:00.000+02:00

1. Mizerabilii             - Victor Hugo
2. Invitatie la vals        - Mihail Drumes
3. Rosu si negru          - Stendhal
4. Ciulinii Baraganului - Panait Istrati
5. Adam si Eva           - Liviu Rebreanu

Fratii Karamazov vol 1 - Doar in cateva cuvinte

2011-10-31T04:18:00.000+02:00

"Trei ipostaze ale unei fiinte umane: hotarirea, sensibilitatea si credinta. Cele trei ipostaze sunt reprezentate de trei personaje diferite, fii ai aceluiasi om."

Fratii Karamazov vol 1 - Impresiile mele

2011-10-30T04:18:00.000+02:00

De mult timp imi dorisem sa citesc cartea asta. O citise frate-miu si ma facuse tare curioasa. In cele din urma m-am hotarat sa fac si eu pasul asta, si iata primul volum l-am terminat. Desi cuprinde foarte multe descrieri si este o carte foarte greu de citit, povestea celor trei frati Karamazov si a tatalui lor prinde contur si este foarte interesanta, desprinsa parca din realitate.
Din alte referinte pe care le-am citit pe net al doilea volum pare si mai interesant. Desi nu l-am terminat de citit inca, vi-l recomand cu caldura.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

2011-10-28T05:17:00.000+03:00

Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucuresti, d. 29 aprilie 1918, Iasi) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române si primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa, și foamea, și năvălirile ...“ Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era „fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia familiei Filipescu“. Primii ani de viață și-i petrece în ulița Vergului, în tovărășia tatălui, ajuns la aproape 70 de ani: „Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decât o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănită cu mârsă neagră și-l lingușeam și-l mângâiam pe obraji și pe pletele-i rotunjite ca să mă ia în căruță“ - și a poveștilor spuse la gura sobei: „Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Și mă simțeam ușor ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor ...“
Părinții îl dădură în primire diaconului Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, „să-l învețe slovele noi și să citească“. În clasa a II-a (1866) intră elev la Școala de Băieți Nr. 4, unde îl are învățător pe Spirache Danilescu, „om luminat“, urmând ca în anul următor să treacă la Școala Domnească, pentru clasele a III-a și a IV-a. Studiază cu învățătorii E. Becarian și Ion Vucitescu, în condițiile de rigoare ale internatului și ale școlii vechi în care se practicau pedepse aspre. În registrele matricole era trecut numele de Ștefănescu Barbu.
După cele patru clase primare, Barbu este înscris, după un an, ca bursier la Liceul „Sf. Sava“, învață cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela Bursierul. Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept.

Domnul Vucea - Citate

2011-10-27T05:17:00.000+03:00

Niciun citat!

Domnul Vucea - Rezumat

2011-10-26T05:15:00.000+03:00

Domnul Vucea este noul invatator pe care il are cel care scrie povestea. Inainte de a-l cunoste efectiv pe dascalul scolii domnesti, povestitorul isi imagineaza aceasta scoala ca fiind ceva nemaivazut de el si impartaseste aceste ganduri cu pisica si cainele sau.

Odata venita si ziua inceperii scolii acesta este condus acolo de catre un frate mai mare. Insa a avut parte de o mare uimire, avand in vedere faptul ca ceea ce-si imaginase el nu concorda cu realitatea. Aceasta scoala era o adunatura de case mici si darapanate. Niciun dascal nu parea prea incantat de ideea de a-l lua in primire, asa ca ii ramane doar domnul Vucea.
Acesta i-a dat un test pentru a-i verifica nivelul cunoastintelor. Din pacate nu a reusit sa rezolve testul, de altfel simplu, si astfel a fost trecut la clasa a doua. La clasa a doua erau altfel organizate lucrurile. Se ocupau de ei monitorii si elevii mai mari. Acestia ii ascultau la lectii si ii pedepseau atunci cand era cazul.
Cand isi facea cumparaturile, domnul Vucea lua cu el doi elevi pentru a-l ajuta sa care cumparaturile. Intr-o zi, cel care povesteste a cunoscut-o pe sotia domnului Vucea, care il batea se pare pe dascal. La sfarsitul nuvelei, povestitorul afla ca trecuse clasa.

Domnul Vucea - Doar in cateva cuvinte

2011-10-24T20:56:00.000+03:00

"Schimbarea invatatorului ii da mari batai de cap autorului. Desi baiat inteligent el gandea mult prea mult pentru un copil de varsta lui ceea ce-l facea sa para ca nu se descurca la invatatura."

Domnul Vucea - Impresiile mele

2011-10-22T15:04:00.000+03:00

Zilele trecute, facand ordine printre carti am dat peste cateva nuvele scrise de Barbu Stefanescu Delavrancea, asa ca m-am hotarat sa pun totusi si pe blog una dintre nuvele.
Delavrancea se numara printre scriitori mei preferati. Asta poate si pentru ca in copilarie nu descoperisem literatura universala, ci majoritatea cartilor pe care le aveam in micutza mea biblioteca era formata aproape numai din autori romani. Ma bucur pentru ca am crescut alaturi de ei, cu cartilor lor. Astazi, daca nu s-ar mai studia prin scoli sunt sigura ca nu s-ar mai citi autorii romani care au fost foarte buni odata, si cativa sunt chiar si acum. Lectura placuta!

Nicholas Sparks

2011-10-21T13:50:00.000+03:00

Nicholas Sparks (n. 31 decembrie 1965; Omaha, Nebraska, Statele Unite ale Americii) este un scriitor american. Sparks este cunoscut pentru bestseller-urile lui internaționale, care tratează teme ca creștinismul, drama sau adolescența. Șase dintre cărțile lui au fost adaptate cinematografic; Message in a Bottle, A Walk to Remember, The Notebook, Nights in Rodanthe, Dear John și The Last Song. În actualitate Nicholas Sparks trăiește în New Bern, Carolina de Nord, cu soția sa Cathy și cu cei cinci copii ai lor.

O plimbare de neuitat - Ciate

2011-10-19T13:31:00.000+03:00

"Love is always patient and kind. It is never jealous. Love is never

boastful or conceited. It is never rude or selfish. It does not take

offense and is not resentful. Love takes no pleasure in other

people's sins, but delights in the truth. It is always ready to

excuse, to trust, to hope, and to endure whatever comes."

"It was, I remembered thinking, the most difficult walk

anyone ever had to make. In every way, a walk to remember."

O plimbare de neuitat - Rezumat

2011-10-18T13:20:00.000+03:00

Povestea incepe cu prologul lui Landon Carter, un barbat 57 de ani. Povestea incepe cand Landon era un licean de 17 ani.
Landon traia in micul orasel religios Beaufort, in California de Nord. Tatal sau era un genial si carismatic congresman(spre deosebire de film unde tatal sau este medic).
Tatal sau nu era prea mult in apropiere, el locuind in Washington D.C. Landon era mult mai retras, ceea ce cauzeaza tensiuni intre ei.

Tatal luli Landon il preseaza sa candideze pentru functia de presedinte al clasei. Cel mai bun prieten al sau, Eric Hunter, care este cel mai popular baiat din scoala, il ajuta, si, spre surpriza lui, Landon castiga alegerile. Ca reprezentant al studentilor, lui Landon este asteptat sa vina la bal cu o partenera. El intreaba multe fete, dar nu gaseste nicuna disponibila. In acea noapte se uita peste albumul scolar incercand sa gaseasca o partenera acceptabila. Cum nu gaseste o alta partenera, Landon o invita pe Jamie Sullivan, fiica lui Hegbert Sullivan, pastorul bisericii din Beaufort, care ii accepta invitatia. Jamie este foarte religioasa, purtandu-si Biblia cu ea oriunde merge, iar lui Landon ii este putin rusine, dar nu risca sa piarda balul. La finalul serii, landon realizeaza ca Jamie fusese cea mai muna partenera pe care putea sa o aiba.Cateva zile mai tarziu, Jamie il roaga sa participe la piesa de teatru "The Christmas Angel". Landon nu este prea entuziasmat de idee, dar accepta. Jamie insa este foarte fericita de lucrul acesta. Cu timpul cei doi se apropie mai mult. Landon o conduce acasa uneori, astfel incat prietenii lui landon incep sa faca glume pe seama lui. Cei doi viziteaza intr-una dintre zile orfelinatul si atunci jamie ii spune lui landon ca isi doreste sa se marite intr-o biserica plina de oameni iar tatal ei sa o conduca la altar. Desi lui Landon i se pare o dorinta ciudata, o accepta. De fapt, lui Landon chiar incepe sa-i placa sa-si petreaca timpul cu ea.
Intr-o zi, in timp ce mergeau spre casa, Landon tipa la Jamie si ii spune ca nu este prietenul ei. In ziua urmatoare are loc punerea in scena a piesei, iar Jamie intra imbracata ca un inger, facandu-l pe landon sa-si uite replicile. Reuseste sa spuna doar: "Esti frumoasa!".
In zilele urmatoare, Jamie il roaga pe Landon daca ar vrea sa mearga prin oras sa stranga cutiile cu donatii pentru cadourile de craciun ale orfanilor. Pentru ca strange mult prea putini bani, Landon hotareste sa-si puna si economiile in acele cutii. Jamie este foarte fericita pentru ca se stransesera mai multi bani si le cumpara orfanilor cadouri. Landon si jamie isi petrec seara Craciunului acolo. Jamie ii ofera lui landon ca si cadou de Craciun, Biblia mamei sale. La intoarcere acasa, Landon realizeaza ca el incepuse sa aiba sentimente adevarate fata de Jamie. El o invita acasa la el, la cina de Craciun. A doua zi Landon o viziteaza pe Jamie si o saruta pentru prima data. Landon ii cere voie lui Hegbert sa iase impreuna cu fiica sa intr-un restaurant, in seara de An nou. Hegbert refuza initial, dar dupa ce Landon ii marturiseste ca o iubeste pe Jamie, ii permite.
Jamie si landon ies la cina in aceeasi loc in care au dansat pentru prima data. Dupa cateva saptamani mai tarziu, Landon ii spune lui jammie ca este indragostit de ea. Dar spre surpriza sa, Jamie spune ca nu poate fi adevarat. Landon ii cere atunci o explicatie, iar Jamie ii marturiseste atunci ca este pe moarte, suferind de leucemie. In urmatoarea duminica, Hegbert anunta congragatia ca fiica sa e pe moarte. Incepand de Luni, Jamie nu se mai intoarce la scoala, ea fiind prea bolnava pentru a se mai putea deplasa la scoala. In timp ce ia cina intr-o seara acasa la jamie, aceasta ii spune lui Landon pentru prima data ca-l iubeste si ea. Cateva saptamani mai tarziu o viziteaza si Eric si margaret care isi cer scuze pentru comportamentul lor din trecut la adresa ei. Jamie refuza sa stea in spital, preferand sa moara acasa. Tatal lui Landon ii asigura cel mai bun echipament si cel mai bun ajutor medical, astfel incat ca el sa poata sta acasa. Acest gest ajuta relatia dintre tata si fiu care se racise. Intr-o zi, in timp ce statea langa Jamie, lui Landon ii vine o idee. Se duce la Hegbert caruia ii cre permisiunea de a se casatori cu Jamie, si primeste acordul. Se intoarce acasa si o intreaba pe Jamie.
Cei doi se casatoresc intr-o biserica plina cu oameni, iar hegbert o conduce pe Jamie la altar.
Cartea se termina cu Landon 40 de ani mai tarziu, la 57 de ani, inca iubind-o pe Jamie si purtandu-si verigheta. El termina povestea spunand: "Apropo, acum cred ca miracolele se pot intampla."

O plimbare de neuitat - Doar in cateva cuvinte

2011-10-18T00:50:00.000+03:00

"Desi colegi de clasa de ani buni, ajunge sa o cunoasca abia in ultimul an de liceu. Se indragosteste de ea, dar ea este rapusa de o boala incurabila."

O plimbare de neuitat - Impresiile mele

2011-10-16T00:41:00.000+03:00

Am vazut cu cativa ani in urma filmul, si de atunci cred ca l-am vazut de aproape 10 ori si de fiecare data am plans. Mi se pare cea mai emotionanta poveste.
Am cautat cartea asta pentru mult timp, dar nu am reusit sa da de ea, asa ca atunci cand am dat peste ea intamplator cu ceva timp in urma nu am reusit sa rezist tentatiei de a o citi. Desi romanul difera destul de mult de film, este tot la fel de frumoasa. Este insa adevarat ca regizorul filmului a facut treaba buna. Sper ca v-am starnit curiozitatea celor carora nu ati citit-o inca pana acum si sper sa va faca mare placere sa o cititi. O zi buna si lectura placuta!

Urmeaza...

2011-10-15T00:27:00.000+03:00

O plimbare de neuitat... Sa ucizi o pasare cantatoare... One day...

Susan Eloise Hinton

2011-10-13T00:25:00.000+03:00

Susan Eloise Hinton (nascuta pe 22 iulie 1948) este o scriitoare de origine americana, foarte cunoscuta pentru romanul "The outsiders".
Inca din anii adolescentii, Hinton a devenit un nume cunoscut ca autoare a primului si celui mai popular roman al sau "The Outsiders", publicat in anii '60 in Oklahoma. A inceput sa scrie in 1965.
Cartea a fost inspirata de doua gasti rivale din scoala ei. Cand s-a publicat, s-a vandut in peste 14 milioane de copii, si inca in prezent se mai vand o jumatate de milion de copii anual.
Editorul sau a sfatuit-o sa-si foloseasca initialele in locul numelui astfel incat peimele comentarii ale cartii date de catre barbati sa nu fie discriminatorii. Dupa succesul cu pruimul sau roman, Hinton a continuat sa scrie sub acelasi nume. In prezent ea locuieste in Tusla alaturi de sotul sau David Inhofe, un inginer software cu care s-a casatorit in vara anului 1970. In August 1983 au devenit parintii lui Nicolas david Inhofe, care a lucrat la efectele speciale din filmul Ice Age: The Meltdown.

The outsiders - Citate

2011-10-12T00:22:00.000+03:00

Niciun citat deocamdata!

The outsiders - Rezumat

2011-10-09T22:44:00.000+03:00

La inceputul romanului, Ponyboy, un membru al bandei Greaser-ilor, pleaca de la cinematografie cand un grup de Sociali sare la el. Cei doi frati mai mari Darry si Sodapop il salveaza. Noaptea urmatoare, Ponyboy impreuna cu prietenii sai Dally si Johnny le cunosc pe Cherry Valance si pe Marcia intr-un cinematrograf.
Ponyboy realizeaza ca Cherry nu seamana cu Socialii pe care ii intalnise el inainte. Greaser-ii le conduc pe cele doua fete acasa, iar Bob Sheldon si Randy Anderson, doi baieti Sociali ii vad si ei cred ca baietii incearca sa le fure prietenele. Cherry si Marcia previn o lupta plecand cu cei doi Sociali.
Cand Ponyboy ajunge tarziu acasa, darry se infurie si-l loveste. Ponyboy fuge de acasa si se intalneste cu Johnny. Cum se plimbau ei prin cartier, dau peste Bob, Randy si alti trei Sociali mai beti cu care au o confruntare. Randy aproape il arunca pe Ponyboy intr-o fantana, iar Johnny este terifiat si-l injunghie mortal pe Bob. Ponyboy si Johnny il gasesc pe Dally, care le da cativa bani si o arma incarcatasi le spune sa se ascunda intr-o biserica parasita. Stau acolo cateva zile.
Cand Dally vine in vizita sa-i vada le marturiseste ca bataile dintre cele doua grupuri rivale s-au amplificat de la moartea lui Bob. Johnny decide sa se predea, dar atunci baietii observa ca biserica era cuprinsa de flacari si cativa copii sunt prinsi inauntrul ei. Cei doi baietii incearca sa-i salveze, dar Johnny este prins de o bucata de cherestea aprinsa, care ii rupe spatele. Dally il salveaza pe Johnny. Ponyboy este aproape nevatamat si isi petrece putin timp in spial. Cand cei doi frati vin sa-l vada, Darry incepe sa planga. In acel moment Ponyboy realizeaza ca Darry tine la el, si era dur cu ponyboy pentru ca isi dorea sa-i ofere un viitor mai bun.
Cei doi il informeaza pe Ponyboy ca Johnny a fost declarat erou pentru salvarea copiilor, dar va fi judecat pentru omor din imprudenta. De asemenea bataia dintre cele doua categori se incheie, Greaser-ii devenind invingatori. Dally si Ponyboy il viziteaza pe Johnny si-l vad cum moare. Dally fuge din spital si jefuieste un magazin. El comite o alta forma de sinucidere. Indreapta un pistol descarcat catre politisti si este ucis. Ponyboy se imbolnaveste si intra in coma pentru aproape o saptamana. In timpul recuperarii el incearca sa se convinga ca Johnny nu este mort si el e singur vinovat al mortii lui Bob.
Cand se intoarce la scoala, notele ii scad dramatic. De asemenea este pe punctul de a ramane corigent la Engleza. Profesorul sau ii propune sa scrie ceva pe o tema decenta pentru a-l trece. Ponyboy decide sa scrie lucrarea la engleza despre evenimentele recente din viata sa. Se dovedeste ca intreg romanul este insasi lucrarea lui Ponyboy. Incepe lucrarea cu aceeasi propozitie cu care incepe si romanul "When I stepped out into the bright sunlight from the darkness of the movie house, I had only two things on my mind: Paul Newman and a ride home...".

The outsiders - Doar in cateva cuvinte

2011-10-08T19:49:00.000+03:00

"Lupta dintre cei bogati si cei saraci degenereaza iar un copil din grupul Socialilor este ucis din greseala de catre unul dintre Greaser-i."

The outsiders - Impresiile mele

2011-10-06T15:58:00.000+03:00

Este un roman destul de violent. Este o poveste de-a dreptul cutremuratoare despre bataia propriu-zisa dintre cei bogati si cei saraci. am citit cartea in engleza si nu as putea spune ca m-a impresionat stilul de a scrie al acestui scriitor. Poate pentru americani are un alt impact. Oricum este un roman care merita sa fie citit, pentru ca infitiseaza ceea ce se intampla si astazi in lume.

Paul Feval

2011-10-05T16:42:00.000+03:00

Paul Henri Corentin Féval, tatal (30 Septembrie 1816 - 8 Martie 1887) a fost un scriitoe si dramaturg francez.
A fost autorul unor romane foarte populare ca: Le Loup Blanc (1843) si Le Bossu (1857). De asemenea a scris o serie de romane de fictiune cu vampiri Le Chevalier Ténèbre (1860), La Vampire (1865) si La Ville Vampire (1874) si a scris cateva romane celebre despre Brittany si Mont Saint-Michel cum este La Fée des Grèves (1850).

Feval este unul din parintii fictiunii criminalistice moderne.Datorita temelor sale si caracterelor, romanul sau Jean Diable (1862) poate avea pretentia de a fi primul cel mai bun roman modern al lumii din fictiunea detectiva. Dupa pierderea averii intr-un scandal financiar, Feval se recrestineaza, inceteaza scrierea romanelor de crima si incepe sa scrie romane religinoase.

Manusa de otel - Citate

2011-10-03T16:41:00.000+03:00

"Eu nu sunt revoltat impotriva legii, nu; ratiunea ei ma tulbura."

"Indoiala i-ar parea monstruoasa; ii e teama sa aiba indoieli."

"Eu sunt fiul acestui pamant intunecat, unde rezbunar ea este o religie."

"Uneori soarta este un leu care isi recunoaste stapanul si respecta eroismul celui puternic."

"Adevaratii musulmani nu simt oboseala atata vreme cat dureaza pelerinajul la Mecca."

"distanta este prea mare de la Caen la Shartenes, dar nenorocirea are aripi!..."

"A infrumuseta este un cuvant viclean, vecin cu acel mai bine care este vechiul dusman al binelui."

"Deseori, ai cea mai mare sansa pierzand micile partide."

"Evidenta nu poate fi produsa prin marturia impresiilor cuiva; ea exista numai daca membrii juriului ar putea sa auda cu urechile lor si ar putea sa vada cu proprii lor ochi."

"E prea frumos cerul ca Dumnezeu sa nu fie acolo."

"Exista uneori victorii prea desavarsite care dor. Nu toate surprizele sunt placute."

"Dar toate visarile au un sfarsit."

"Iubita mea dragoste, absenta ta este consolarea si puterea mea. Tu esti libera, vei ramane libera: cata vreme nu ma au decat pe mine, au cea mai putin opretioasa jumatate a fiintei mele, pentru ca eu sunt un detinut al carui suflet privilegiat are harul de a se avanta afara, in petrecere si libertate."

"Cand grasimea, simbolul razbunator al victoriei, le copleseste cu totul autenticitatea scheletului, fericirea ii sufoca si trebuie doborati, cum se doboara boii carnavalului..."

"Sa pedepsesti razand, inseamna sa magulesti."

"Julie era frumoasa; baronul Schwartz o iubea cu patima, inflacarat ca un tanar, gelos ca un batran."

"Exista un milion de oameni care frecventeaza lumea foarte buna: acestia sunt totusi niste exceptii. Pentru ca in general, lumea fioarte buna este ca o cetate inconjurata de ziduri. inlauntrul acestor ziduri se nasc ei."

" <<Banul nu aduce fericirea.>> Fiecare spune asta. Fiecare crede asta. exista un adevar? O fatalitate? Poate , mai curand, o consolare naiva a mizeriei?"

"Parisul insa este mai adanc decat marea;"

"Gelozia timizilor este mai grea decat o boala."

"Cele mai minunate fructe cad, se spune, din varful pomului; aceste fructe care se coc in varfurile padurii pariziene fac nu o data desfatarea lumii intregi."

"Eu traiesc din tinerete si din dragoste."

"Chiar in zdrente, tineretea este de aur."

"Socotelile bune fac prietenii buni."

"Omul pacatuieste mereu si se pocaieste fara incetare; iata constiinta."

"Magazine de fum, bazare de vant, tejghele de iluzii! Exista oameni care cumpara de toate."

"Stiti dumneavoastra ce ar face astazi Venus daca nu si-ar pastra demnitatea? L-ar trada pe Marte cu Vulcan si presupuneti ca l-ar trada pe Vulcan, din obisnuinta , cel putin cu Marte."

"se lasa sa se inteleaga ca stiinta suprema este asteptarea si ca un tron, cu timpul, se prescrie, ca si o lege."

"A crede inseamna a-ti pastra o sansa."

"Primul caine a fost un lup drasat... dar trebuia sa muste!"

"Nu poti sa-ti renegi un coleg numai pentru ca nu are manierele tale alese."

"Traditia trage foloase din fiecare arta, oricat de minora ar fi."

"Iubiti si voi daca puteti, sau priviti cum se iubeste."

"Minciuna este egala cu ura."

"Uneori aceste excese de asprime au in ele ceva ce ascund ca un scut sentimente de dragoste sau de mila, gata parca sa se tradeze..."

"Imatinatia este ultimul refugiu al condamnatilor."

"Pasiunea lenevita in fericire, devine feroce cand suferinta isi arata coltii."

Manusa de otel - Rezumat

2011-10-02T16:40:00.000+03:00

Un fierar face aparent afacerea vietii atunci cand cumpara de la un necunoscut o manusa de otel. El ii repara defectiunile si chiar primeste o oferta destul de rezonabila pe ea din partea unui bancher care se simte oarecum amenintat de aceasta manusa, care dupa parerea lui ar putea sa-i sparga banca, de fapt ar fi singura metoda.

Insa in noaptea dinaintea incheierii marii afaceri cineva da spargere la magazinul sau si ii fura manusa, de care se foloseste pentru a fura banii din banca clientului fierarului.
Fierarul, pe numele sau Andre Maynotte, este acuzat impreuna cu sotia sa pentru furtul acestor bani. Andre afla cu putin timp inainte, si desi se stie nevinovat nu poate trai cu gandul de a-si vedea sotia in inchisoare asa ca o trimite in Paris si el se preda. Este judecat si, bineinteles, gasit vinovat. Traieste cu gandul ca dupa douazeci de ani, cand isi va fi ispasit pedeapsa, isi va retrai viata alaturi de sotia sa.
Intr-o noapte intamplarea face ca un condamnat sa intre in celula sa dupa ce initial isi sapase un tunel care sa duca la aceasta celula care mai demult apartinuse sefului unei grupari numita Hanele Negre. Acesta celula reprezenta usa spre libertate deoarece se putea evada usor de aici. Asadar cei doi evadeaza . Din pacate condamnatul celalalt cade de pe franghie si moare. Andre Maynotte insa reuseste. La un moment dat isi schimba hainele cu altcineva si astfel cei care il cautau, gasind un trup neinsufletit in hainele lui Andre Maynotte il declara mort.
Andre Maynotte pleaca la Paris pentru a o regasi pe mult iubita lui sotie. Insa acolo gaseste alteva. Intrand din intamplare intr-o biserica, acesta o vede pe sotia sa in rol de mireasa la o alta nunta. Socul fiind prea puternic el cedeaza. Cineva il vede, il recunoaste, dar avand in vedere faptul ca era si el implicat in aceasta poveste il ia si-l duce in casa aceluiasi sef al gruparii Hainele Negre. Aici cei doi se hotarasc sa-l ucida, dar intervine fetita sefului care ii impiedica sa faca acest lucru. Salvat de la moarte, Andre Maynotte este intru totul salvat. Este trimis de cei doi in Anglia unde este din nou acuzat pe nedrept si primeste pedeapsa cu moartea.
Poveste a lui Andre Maynotte se intrerupe aici, nimic despre ce s-a mai intamplat cu el nu ne mai este furnizat.
Povestea revine peste cativa ani, in Paris, unde sotia raposatului Andre Maynotte are o familie aparent fericita. Are o fiica si un statut social destul de binevazut. Domnul Schwartz isi asuma ingrijirea si educarea unui tanar pe nume Michael pe care si-l doreste ca ginere. Avand in vedere faptul ca baiatul se indragosteste intre timp de Edmee Laber, domnul Schwartz renunta la primul plan si hotareste sa-si casatoreasca fiica cu Lecoq.
Inca doua pesonaje destul de controversate isi fac aparitia in aceasta societate: unul a carui porecla este data de starea sanatatii sale: Trei-Labe, iar celalat un negustor pe numele sau: Bruneau. Trei Labe este pus de catre Lecoq sa-l urmareasca pe Bruneau, avand in vedere ca reprezinta o amenintare pentru el si pentru Hainele Negre, din gruparea din care face parte si el.
In cele din urma apele se limpezesc, Andre Maynote in persoana lui Bruneau(si Trei Labe totodata) este razbunat. Iar cel vinovat, adica Lecoq isi primeste pedeapsa.

Top 5 cele mai citite carti (Conform blogului meu)

2011-10-01T15:11:00.000+03:00

1. Invitatie la vals    - Mihail Drumes
2. Laleaua Neagra - Alexandre Dumas
3. Mizerabilii         - Victor Hugo
4. Rosu si negru      - Stendhal
5. Robin Hood       -   Alexandre Dumas

Manusa de otel - Doar in cateva cuvinte

2011-09-30T14:17:00.000+03:00

"Este sparta o casa de bani cu ajutorul unei manusi, iar justitia arunca vina pe doi tineri nevinovati. Cei doi reusesc sa scape, iar in cele din urma vinovatul este prins."

Manusa de otel - Impresiile mele

2011-09-29T18:18:00.000+03:00

Este un roman de exceptie. Are o poveste foarte ampla. Nu m-as fi asteptat la inceputul carti ca va avea o astfel de intorsatura. Apar multe personaje, uneori mi se pareau prea multe. Dar fiecare isi avea rolul lui in poveste. Merci Bogdan pentru ca mi-ai imprumutat cartea ;).

Jonathan Swift

2011-09-27T14:03:00.000+03:00

Jonathan "Isaac Bickerstaff" Swift (30 noiembrie 1667, Dublin - 19 octombrie 1745, Dublin) a fost un scriitor englez, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai realismului din prima perioadă a iluminismului englez. Caracterizat print-un stil şlefuit şi o gândire dominată adesea de o aspră mizantropie, Swift a devenit cunoscut mai ales prin opera sa satirică "Gulliver's Travels" ("Călătoriile lui Gulliver", 1726).

Jonathan Swift s-a născut la Dublin/Irlanda într-o familie originară din Anglia. A studiat teologia la Trinity College din Dublin (1682-1686), fără să se fi remarcat ca un student prea sârguincios. În 1689 este angajat ca secretar particular al unei rude nobile îndepărtate, Sir William Temple. Cu unele întreruperi (în 1694 devine preot al Bisericii Anglicane), Swift a trăit zece ani, până în 1699, la Moor Park, moşia lui Temple din Farnham. William Temple, retras din politică, se interesa de literatură, primea scriitori în casa lui şi căuta să-l familiarizeze pe tânărul Jonathan cu problemele politice şi literare ale timpului. În casa lui Temple, Swift face cunoştinţă cu tânăra fiică adoptivă a cestuia, Esther Johnson, căreia îi dădea lecţii. Între cei doi s-a legat o prietenie, care a dus la căsătoria lor în 1701, când tânăra pereche se mută la Dublin. Câtva timp Swift este secretar al lordului Berkeley, guvernatorul Irlandei, iar în 1701 i se încredinţează o parohie în orăşelul Laracor. În această perioadă a vieţii sale face parte din partidul whigs (liberali), în 1710 trece însă la tories (conservatori), datorită poziţiei favorabile a acestora în raporturile cu Biserica Anglicană.
În 1704 Swift publică primele lucrări. Una dintre ele, "The Battle of the Books" ("Bătălia cărţilor") este un eseu pe tema disputei "cu privire la autorii antici şi moderni", în care Swift demonstrează superioritatea anticilor, ceea ce echivala cu o adoptare a doctrinei literare a clasicismului. O a doua lucrare, "The Tale of a Tub" ("Povestea unui butoi") este o colecţie de eseuri pe teme religioase, în care autorul afirmă că nici una dintre formele existente ale bisericii nu este păstrătoare adevărată a creştinismlui primitiv. În cartea "Prediction for the Ensuing Year 1708" ("Preziceri pentru anul 1708"), semnată Isaac Bickerstaff, ia în derâdere credinţa în astrologie, cuprinzând şi diferite proorociri spirituale satirice cu privire la unele evenimente politice.
În perioada următoare, Swift devine gazetar politic. O impresie deosebită produce pamfletul "The Conduct of the Allies" ("Comportarea aliaţilor", 1711), care contribuie la mobilizarea opiniei publice pentru încetarea războiului purtat împotriva Franţei. Tot în aceşti ani, petrecuţi la Londra, Swift se împrieteneşte cu Alexander Pope şi frecventează Clubul lui Martin Scriblerus.
În 1714 devine decan (paroh) al catedralei Saint Patrick din Dublin. Începe să studieze viaţa poporului irlandez şi publică pamfletul "A Proposal for the Universal Use of the Irish Manufacture" ("Propunere pentru folosirea generală a manufacturii irlandeze", 1720), în care îndeamnă pe irlandezi să nu mai cumpere mărfuri englezeşti, ci să-şi dezvolte o industrie proprie. Mai târziu, Swift publică anonim o serie de pamflete sub titlul "The Drapier's Letters" ("Scrisorile unui postăvar", 1724) şi lucrarea "A Modest Proposal for Preventing the Children of Poor People in Ireland from Being Burden to their Parents" ("O propunere modestă pentru a feri pe copiii săraci din Irlanda să devină o povară pentru părinţii lor", 1729), una dintre cele mai ascuţite satire ale lui Swift, în care descrie într-o formă de "umor negru" sărăcia cumplită a poporului irlandez.
În această ultimă perioadă a activităţii sale, Jonathan Swift creează nemuritoarea sa operă "Gulliver's Travels" ("Călătoriile lui Gulliver", 1726). După pierderea lui Esteher în 1728, credincioasa sa tovarăşă de viaţă, starea sănătăţii lui Jonathan Swift se deteriorează treptat. Trăieşte retras în singurătate, are tulburări nervoase periodice. Încetează din viaţă în vârstă de 78 de ani pe 19 octombrie 1745 la Dublin şi este înmormântat în catedrala Saint Patrick.
"Călătoriile lui Gulliver" (1726), cu titlul complet "Călătorii în mai multe ţări îndepărtate ale lumii" (Travels into Several Remote Nations of the World), sub semnătura medicului de corabie imaginar Lemuel Gulliver, este un roman fantezist în patru părţi, aspră satiră la adresa societăţii engleze din acel timp. În această operă sunt descrise aventurile naivului Gulliver (în engleză: gullible = credul) în timpul călătoriilor în ţara piticilor "Lilliput", în ţara uriaşilor "Brobdingnag", precum şi pe insula zburătoare "Laputa", ai cărei locuitori, interesaţi numai de probleme ştiinţifice, au pierdut complet simţul realităţii. Cartea a patra - în fine - îl conduce pe erou în ţara cailor "Houyhnhnms", fiinţe înţelepte şi cu mult bun simţ, spre deosebire de "Yahoo", un fel de oameni-maimuţă, fiinţe brutale şi arierate mintal.
În această operă, Swift satirizează vanitatea şi ipocrizia contemporanilor săi, sistemul judiciar, mecanismele puterii şi tendinţele războinice, cum le cunoscuse în societatea şi în special în viaţa politică engleză. Aşa, de exemplu, vistiernicul din Lilliput este o prefigurare caricaturizată a politicianului Robert Walpole. În ultimele două cărţi este ridiculizat pozitivismul, în plină dezvoltare în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. "Călătoriile lui Gulliver" sunt sunt unele din cele mai citite cărţi ale literaturii universale.

Calatoriile lui Guliver - Citate

2011-09-26T16:28:00.000+03:00

„acela care poate face sa creasca doua spice de grâu sau doua fire de iarba pe un petic de pamânt unde mai înainte crestea numai unul, este mai vrednic de recunostinta omenirii si aduce un serviciu mai însemnat tarii sale decât tot neamul politicienilor laolalta."

"Natura se multumeste cu putin si Nevoia este mama tuturor descoperirilor. "

"Ştiu prea bine că nu ţi e dat să te bucuri de prea mare faimă atâta timp cât scrierile tale nu cer nici geniu, nici învăţătură, nici alte daruri deosebite în afară de o memorie bună sau un jurnal de călătorie conştiincios întocmit. "

Calatoriile lui Guliver - Rezumat

2011-09-24T15:18:00.000+03:00

În "Călătoriile lui Gulliver" (roman început în anul 1721 şi terminat în 1726), cu titlul complet "Călătorii în mai multe ţări îndepărtate ale lumii" ("Travels into Several Remote Nations of the World") sunt descrise aventurile naivului Dr. Lemuel Gulliver (în engleză: gullible = credul), medic şi căpitan de corabie, scrise la persoana întâia, în diverse ţări imaginare.

Partea I - Călătorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput)

Cartea se deschide cu un scurt preambul, în care Gulliver se prezintă, cum era obiceiul în scrierile epocii, şi face o expunere a vieţii sale şi ale călătoriilor făcute până atunci. În prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconştienţă, ca singur supravieţuitor al unui naufragiu, pe ţărmul unei insule. Când îşi revine, constată că este prizonier al unei rase de oameni înalţi de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine Lilliput şi Blefuscu (alegorie la Anglia şi Franţa), divizaţi până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuţită (aluzie la disputele religioase dintre anglicani şi catolici).

După ce-şi exprimă intenţiile paşnice şi jură credinţă împăratului liliputanilor, Gulliver este primit la Curte (descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) şi are ocazia să observe obiceiurile şi moravurile locale. Dacă la început eroului i se par toate neobişnuite, cititorul constată foarte curând că Lilliput este de fapt o Anglie în miniatură, iar rânduielile liliputane sunt cele engleze, prezentate însă până la limita extremă a absurdităţii. Autorul ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte" şi cei cu "tocuri joase" (aluzie la partidele Whig şi Tory), intrigile de la curte, corupţia şi capriciile împăratului, mai înalt doar cu o unghie decât supuşii săi, care îşi spune cu mândrie "stăpânul universului", al cărui cap atinge cerul. Deşi îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota în port cu o singură mână, Gulliver nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. După o serie de peripeţii, găsirea unei şalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă acasă.

Partea II - Călătorie în Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag)

În ţara uriaşilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoştinţă cu un alt mod de viaţă. Locuitorii nu numai că sunt mai mari de statură (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec pe aceştia şi prin puterea raţiunii. Monarhia de aici este o formă de guvernământ ideală, luminată. Regele acestei ţări este înţelept şi drept. Legile asigură libertatea şi bunăstarea cetăţenilor. Pe rege îl indignează la culme ideea de a introduce în ţară praful de puşcă, puştile şi tunurile. Descrierea războaielor din Europa îl îngrozeşte pe bunul rege din Brobdingnag.

În timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată în ghiare de un vultur gigant şi apoi abandonată, fiind salvat de o corabie în trecere, şi astfel se întoarce pentru a doua oară în Anglia.

Partea III - Călătorie în Laputa... (A Voyage to Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg and Japu)

Locuitorii din Laputa - aroganţi şi închipuiţi savanţi - nu trăiesc pe pământ, ci deasupra lui, pe o insulă zburătoare. Alegoria este transparentă: autorul descrie ştiinţa ruptă de realitate. "Învăţaţii" din academia Lagado se ocupă cu fel de fel de lucruri inutile şi absurde: un proiect privitor la extragerea razelor de soare din castraveţi, o metodă de construire a caselor începând cu acoperişul şi terminând cu temelia etc.

Partea IV - Călătorie în ţara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)

În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două categorii: o parte a populaţiei este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestraţi cu raţiune şi având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din fiinţe yahoo, asemenea oamenilor, însă primitivi şi brutali, care - spre surprinderea cailor - mai au şi defectul de a merge pe două gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioşi, invidioşi, dominaţi de cele mai josnice instincte de acaparare, se ceartă şi se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore inutile, socotite preţioase. Caii, virtuoşi şi înţelepţi, trăiesc într-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe recunoaşterea drepturilor egale pentru toţi, ei nu pot înţelege ce este minciuna. Swift se pomeneşte în faţa unei contradicţii de nerezolvat. Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit yahoo. De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie.

Extrem de semnificativ este finalul cărţii. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.

Calatoriile lui Guliver - Doar in cateva cuvinte

2011-09-23T19:56:00.000+03:00

"Un doctor pasionat de calatorii pleaca in mai multe expeditii in care ii este dat sa descopere noi tinuturi unde traiesc creaturi asemanatoare oamenilor dar cu alte concepte despre viata si societate."

Calatoriile lui Guliver - Impresiile mele

2011-09-21T18:35:00.000+03:00

Este un roman superb. Recunosc ca probabil trebuia sa-l citesc "long, long time ago", dar avand in vedere ca in fiecare dintre noi inca mai traieste un copil, sa zicem ca e bun citit la orice varsta. De mult timp n-am mai ras atat cititnd o carte. Nu stiu daca exista un film realizat dupa aceasta carte, dar este de-a dreptul superba povestea. Imaginatia autorului depaseste orice limite ale posibilului si imposibilului. Autorul tine legatura pe tot parcursul romanului cu cititorul, tinandu-l pe acesta in suspans. Eu sunt incantata pentru ca l-am citit. Lectura placuta in continuare!

CISSmarket.com launch

2011-09-21T11:56:00.000+03:00

Save up to 95% on your printing cost with CISS products.

CISSmarket have now launched www.CISSmarket.com , an online store designed to provide smart printing solutions to people across Europe.

CISSmarket.com is specializing in continuous ink supply systems (CISS) which provide a number of important benefits:
=> they can save up to 95% of printing cost compared to using ordinary cartridges
=> it costs the same to print in black/white or color
=> a CISS full with ink represents the equivalent of up to 28 sets of ordinary ink cartridges

CISS System (also known as the continuous ink supply system) is used in inkjet printers. It fills a special type of ink cartridge continuously through a capillary system connected to external reservoirs. Cartridges never get dry and you don’t have to replace them. Instead, you need to add ink in the external tanks when they are almost empty.

External ink tanks, which are part of the CISS are located near the printer. Can be 4, 5, 6 or 8 separate tanks, depending on your printer. Each is filled with ink of a certain color. One tube carry the ink from the tanks inside the printer in the ink cartridge. Continuous ink supply systems (CISS) save money that would otherwise be spent on expensive ink cartridges and often should be discarded while still contain ink. At acquisition, the CISS ink comes full (about 100ml for each color) and after you finish the ink you can buy the ink for each color separately, in containers of 100ml. The ink is more economical and you can be sure that you will use it completely.

Another advantage of the system is that the CIS cartridge is always full and the colors produced are constant no matter how many pages in a single print job. If you print large numbers of photos, for example, you can rest assured that you will not run out of ink. External tanks are transparent and you can easily see when one color is close to finish and you must refill. But you don’t have to do this very often, because the tanks contains the equivalent of 10 to 30 sets of original ink cartridges.

Urmeaza...

2011-09-20T10:18:00.000+03:00

Calatoriile lui Guliver... Manusa de otel... Sa ucizi o pasare cantatoare...

Sfarsitul copilariei - Citate

2011-09-18T20:31:00.000+03:00

"Acesta era momentul în care istoria îsi oprea rasuflarea, iar prezentul era retezat de trecut, asa cum un ghetar se desprinde din banchizele ce i-au dat nastere, pentru a strabate oceanele în mândra lui singuratate. "

"Îi ignorase dispretuitor, lasându-i sa tremure la gândul unei pedepse care nu sosi niciodata. "

"Stiinta poate distruge religia, ignorând-o sau destramându-i miturile."

"Existau lucruri pe care numai timpul le putea vindeca. Ticalosii puteau fi înlaturati, dar nu se putea face nimic împotriva oamenilor buni care erau indusi în eroare."

"Cât crezi ca ar fi durat cariera lui Hitler ca dictator al Germaniei daca, oriunde ar fi mers, un glas i-ar fi vorbit întruna în ureche? Sau daca o fraza muzicala stereotipa, suficient de intensa pentru a acoperi toate celelalte sunete si a face somnul imposibil, i-ar fi rasunat zi si noapte în creier? "

"Occidentalii reînvatasera ceea ce restul lumii nu uitase niciodata: timpul liber nu reprezenta câtusi de putin un pacat, atâta vreme cât nu degenera în pura trândaveala."

"Aici se afla în sfârsit Utopia; noutatea ei înca nu fusese asaltata de dusmanul suprem al tuturor utopiilor ? plictiseala."

"Nu putea uita spaima din clipa când Jean îi lesinase în brate. În momentul acela, neajutorarea ei brusca o transformase dintr-un companion amuzant într-o faptura tandra si afectuoasa. Din timpuri imemoriale, femeile lesinasera ? nu întotdeauna nepremeditat ? si, invariabil, barbatii raspunsesera în modul dorit. "

"este greu sa pierzi un vis pe care l-ai dobândit dupa secole de stradanii"

"O societate se compune din fiinte umane a caror comportare ca individualitati e imprevizibila. "

"Putem fi siguri în privinta talentului, dar pentru geniu trebuie sa ne rugam... "

Sfarsitul copilariei - Rezumat

2011-09-17T15:10:00.000+03:00

Venirea unei rase de extraterestii pe pamant da de banuit prima data, asa ca oamenii sunt destul de susceptibili si nu se incred prea mult in intentiile Overlorzilor.
Mai intai par sa-i studieze pe oameni, ulterior ii ajuta pe acestia sa-si creeze o noua scara valorica astfel incat pacea este instaurata pe intreg mapamondul. Nu mai exista granite, nici crime. Totul pare sa se desfasoare intr-o perfecta ordine.

Multe lucruri indispensabile si destul de costisitoare(si anume hrana s iimbracamintea) ajung sa fie gratuite. Totul pare ca un adevarat paradis. Munca nu este ceva care sa ceara vreun efort.
Totusi asta nu e de ajuns. Oamenii incep sa-si puna intrebari cu adevaratul scop al venirii Overlorzilor pe pamant. Are loc o revelatie din partea unor pamanteni care hotarasc sa se izoleze pe o insula unde accesul Overlorzilor este interzis. Acestia incep sa puna din nou accent pe creatie.
In acest timp un om pleaca pe planeta Overlorzilor pe ascuns cu una dintre nave. La intoarcerea pe Pamant, totul se schimbase. Desi calatoria durase doar cateva luni, pe pamant timpul trecuse ceva mai repede, trecusera in jur de opzeci de ani, iar in acest interval de timp in care lipsise multe lucruri se schimbasera pe pamant. Oamenii disparusera cu totii, iar copii capatasera puteri incredibile care ii transformase in niste salbaticiuni. Cat timp dureaza copilaria totul pare in regula, dar odata inceput procesul de transformare, de maturizare si de constientizare a puterilor ce le apartineau, lumea incepe incet incet sa se distruga, astfel incat unicul om supravietuitor transmite in direct catre Overlorzii care plecasera de pe planeta cum Pamantul incepe incet incet sa se distruga.

Sfarsitul copilariei - Doar in cateva cuvinte

2011-09-15T22:36:00.000+03:00

"Cateva fiinte cunoascute sub numele de Overlorzi vin pe pamant, ajutandu-i pe oameni sa-si rezolve problemele sociale. Adevaratul scop al venirii lor pe Pamant nu este insa acela de a ajuta la organizarea societatii, ci de a fi aproape atunci cand planeta va disparea."

Sfarsitul copilariei - Impresiile mele

2011-09-15T08:47:00.000+03:00

"Sfarsitul copilariei" este o un roman sf foarte reusit. Ii multumesc lui Alex pentru recomandarea facuta. A intrecut toate asteptarile pe care le aveam de la o astfel de carte. Imaginatia lui Arthur Clarke isi spune inca odata cuvantul intr-o adevarata capodopera. Desi cred in Dumnezeu, as vedea un sfarsit al omenirii exact la fel, dar Overlorzii fiind reprezentati de puterile divine, Dumnezeu si ingerii. :)

Stephenie Meyer

2011-09-12T11:29:00.000+03:00

Stephenie Meyer (născută Morgan, la 24 decembrie 1973) este autoare americană de romane fantastice.
Stephenie Meyer s-a născut în Hartford, Connecticut în 1973. Este fiica lui Steve şi a lui Candy Morgan. Provine dintr-o familie foarte numeroasă: mai are două surori (Emily şi Heidi) şi trei fraţi (Jacob, Paul şi Seth). Când avea patru ani, familia ei s-a mutat în Phoenix, Arizona.
A urmat cursurile universităţii Brigham Young din Provo, Utah, unde a obţinut doctoratul în literatura engleză. Acolo şi-a întâlnit viitorul soţ, Christian, cunoscut drept Pancho, din Arizona. Cei doi s-au căsătorit în anul 1994 şi au trei copii: Gabe, Seth, şi Eli. Majoritatea numelor apar în cele patru cărţi scrise de autoare.
Stephenie Meyer susţine că ideea ciclului Amurg i-a venit în somn, pe 2 iunie 2003. Transcrierea visului constituie acum capitolul treisprezece al primei cărţi din serie. Romanului Amurg i-au urmat: Luna nouă, publicat în America în august 2006; Eclipsa, publicat în America în august 2007; şi Zori de zi, publicat în State pe 2 august 2008. Stephenie Meyer spunea cu ocazia lansării că vor fi mai mult de patru volume, cu rezerva că naraţiunea s-ar putea schimba. Într-adevăr, primele douăsprezece capitole din Midnight Sun (povestea întâmplărilor din Amurg din perspectiva lui Edward Cullen, personaj al ciclului), pot fi citite în engleză pe site-ul oficial al autoarei.

Soarele de la miezul noptii - Citate

2011-09-11T11:07:00.000+03:00

"Viata mea era un nesfarsit si fermecator miez de noapte. Trebuia neaparat sa fie intotdeauna miezul noptii pentru mine.Deci cum era posibil ca soarele sa rasara chiar acum, in miezul noptii mele? "

"Am lasat tragedia la o parte pentru moment, si mi-am permis sa fiu fericit din nou."

Soarele de la miezul noptii - Rezumat

2011-09-10T19:08:00.000+03:00

Noua fata aparuta in micul orasel Forks reprezinta pentru Edward mai mult decat o simpla fiinta. Ea reprezinta pentru el o delicatesa, daca ar fi sa catalogam sangele. Cu toate ca-si doreste foarte mult sa o omoare si sa-i bea sangele, el se abtine. Ia aceasta decizie inainte de a stii ca Bella avea sa devina pentru el cea mai draga fiinta.
Nu avusese niciodata in viata lui o iubita, asta pentru ca nu se simtise atras de nimeni pana atunci. Desi stie ca sunt sanse foarte mici ca o relatie intre un vampir si un om sa reziste, nu poate sta departe de ea.

Ea reprezinta pentru el un nou motiv pentru care isi doreste sa traiasca. Viata aceasta de vampir nu-i aduce lui Edward niciun beneficiu. Degeaba avea o eternitate in fata daca nu avea cu cine s-o imparta.
Initial o indeparteaza pe Bella din calea lui, stiind ca el e practic un pericol mare pentru ea, dar isi da seama ca nu ar fi singurul pericol din viata ei si hotareste sa o protejeze. O scapa dintr-un accident intr-un mod care i se pare suspicios Bellei ceea ce o va face in cele din urma sa-si puna intrebari despre existenta lui. Stie ca ceva nu e in regula cu el, dar nu stie ce anume.
Ii este dat sa afle care este adevarul despre Edward. Afla secretul despre "cei reci" dar asta pare sa n-o sperie. Ii ofera lui Edward foarte mare incredere si are dreptate in aceasta privinta.

Acestea sunt primele 10 capitole ale acestei carti, din cate am inteles nu este terminata. Atunci cand va fi voi citi si urmatoarele capitole si voi reveni asupra rezumatului.

Noua infatisare a CISSmarket.ro

2011-09-10T12:17:00.001+03:00

Cu ajutorul CISSmarket.ro va puteti cumpara produse CISS.

Sistemul CISS (sistem de alimentare continua cu cerneala) reprezinta o alternativa foarte buna pentru tiparirea alb-negru si color, deoarece aduce utilizatorului multiple avantaje:

- reduce costurile de imprimare cu pana la 95% datorita costului foarte mic al cernelurilor folosite, comparativ cu cartusele obisnuite si chiar cu refill-urile

- este practic deoarece reincarcarea rezervoarelor externe se face foarte simplu, evitandu-se problemele specifice refill-urilor clasice (scurgeri, defectiuni, nevoia de a apela la un centru specializat)

- fara compromisuri privind calitatea pentru ca imprimarea este similara cu cea obtinuta folosind cartusele obisnuite

Sistemul CISS (cunoscut si sub denumirea de CIS, continuous ink supply system) este folosit la imprimantele inkjet. El alimenteaza cu cerneala un tip special de cartus permanent, printr-un sistem de capilare (furtunase) conectate la rezervoare externe. Cartusele nu se usuca niciodata si nu trebuie inlocuite. In schimb, trebuie sa adaugati cerneala in rezervoarele exterioare, atunci cand acestea sunt aproape goale.

Sistemele de alimentare continua cu cerneala (CISS) economisesc banii care altfel ar fi cheltuiti pe cartuse de cerneala scumpe si care deseori trebuie aruncate cat timp inca mai contin cerneala. La achizitie, CISS-ul se livreaza plin cu cerneala (cca. 100ml pentru fiecare culoare) iar ulterior cerneala se cumpara separat pentru fiecare culoare, in recipienti de 100ml. Astfel, cerneala cumparata este mult mai economica si puteti fi sigur ca o veti folosi pe toata.

Au o scara de livrare destul de raspandita, produsele putand fi livrate oriunde in Uniunea Europeana.

Produsele CISS sunt produse de buna calitate si fiabile. Toate sistemele CISS sunt garantate de producatori, acesta reprezentand un plus.

Printre produsele pe care le puteti gasi pe acest site se numara: Cartuse reincarcabile, imprimante, cerneala si hartie de fotografii.

Produsele se livreaza in toata tara, in doar 48 de ore. Producatorii ofera posibilitatea de a va livra produsele acasa, sau vi le puteti ridica chiar dumneavoastra de la Showroom-ul din Bucuresti(adresa showroom-ului este : Str. Dr. Joseph Lister, nr. 25, sector 5, Bucuresti) .

CISS ofera produse pentru patru mari producatori de imprimante si anume : Epson, HP, Canon si Brother.

Sper ca informatiile aduse de mine va vor fi folositoare.

Soarele de la miezul noptii - Doar in cateva cuvinte

2011-09-08T12:32:00.000+03:00

"Aparitia fetei celei noi in micul orasel ii schimba viata vampirului Edward mai mult decat astepta el sau oricine altcineva. Initial isi doreste sa o ucida, insa pe parcurs el se indragosteste de ea."

Soarele de la miezul noptii - Impresiile mele

2011-09-08T08:33:00.000+03:00

Soarele de la miezul noptii este al cincilea volum din seria Twilight. Stilul Stepheniei Meyer este foarte usor de citit. Acest al cincilea volum este practic primul volum scris insa din viziunea lui Edward. Desi stiu povestea primului volum, pare totusi interesant sa recitesti romanul din viziunea lui Edward. Este superb! Pentru impatimitii romanelor de dragoste chiar este recomandat. Chiar daca pana la urma tine si de fantastic, povestea lor de dragoste este foarte puternica si frumoasa. Lectura placuta asadar!

Marguerite Duras

2011-09-01T14:43:00.000+03:00

Cu puţin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, s-a născut, în Indochina Franceză, Marguerite Duras, o artistă care a făcut istorie atât în literatură, cât şi în cinematografie. A publicat zeci de volume de nuvele, romane şi a scris numeroase scenarii de film, printre care Hiroshima mon amour, regizat de Alain Resnais şi nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu.
La 18 ani, părăseşte Indochina şi se mută în Franţa, unde studiază matematica, ştiinţele politice şi dreptul. Viaţa sa profesională a fost la fel de variată ca studiile sale: a fost secretar al Ministerului Coloniilor, membră a Rezistenţei Franceze, a lucrat ca jurnalist pentru revista „Observateur". In 1943, îi apare primul roman Les impudents. Cel de-al doilea, La vie tranquille, este publicat la Gallimard. în 1950, romanul Un barrage contre le Pacifique este nominalizat la premiul Goncourt, pe care îl ratează, totuşi, din cauză că simpatiza cu Partidul Comunist. Romanul Moderato Cantabile (1958) a fost ecranizat în regia lui Peter Brook, cu Jean-Paul Belmondo şi Jeanne Moreau, care a primit premiul Cannes pentru cea mai bună actriţă. în 1984, primeşte premiul Goncourt pentru romanul Amantul.

Ochi albastri, parul negru - Citate

2011-08-31T14:41:00.000+03:00

"Esti aici fiindca nu vrei sa te întorci acasa."

"Soarele se-mpreuneaza cu marea."

"Pentru ei, ca sa spuna ce li se întâmpla, exista tacerea ori râsul sau câteodata, când sunt cu femeile, si plânsul."

"Nici măcar de acele supărări, de acele iu¬biri care spui că te ucid, nu ştii nimic"

"O întreabă ce culoare ar trebui să aibă marea. Ea spune că marea îşi ia culoarea de la cea a cerului - că e vorba mai puţin de culoare, cât de o stare a luminii."

"Când, în unele nopţi, furtunile erau puternice, se auzea limpede asaltul valurilor în zidul camerei şi sfărâmarea lor printre cuvinte."

Ochi albastri, parul negru - Rezumat

2011-08-30T17:23:00.000+03:00

Un barbat indragostit de un tanar cu ochii albastrii si parul negru se lasa sedus de o femeie care ii seamana acelui tanar. Desi isi petrec mult timp impreuna intre cei doi nu se creeaza o legatura.
Ea e femeia care ii aduce in pat seara mirosul barbatului pe care protagonistul nu-l poate uita. Daca o intreaba ceva este legat mai mult despre celalalt barbat. Desi traieste in acest trio si practic e puntea de legatura intre cei doi barbati, ea pare sa tina la unul din barbati, dar totul e o joaca, e ceva inselator , un joc al seductiei.

Ochi albastri, parul negru - Doar in cateva cuvinte

2011-08-29T17:18:00.000+03:00

"Un bărbat se îndrăgosteşte fără succes de un alt bărbat, dar viaţa îi scoate în cale o femeie cu care începe să trăiască în izolare. La originile acestei atracţii stă asemănarea între femeie şi bărbatul care i se refuză personajului principal. Relaţia se desfăşoară în continuare ca un straniu ritual al atracţiei şi respingerii."

Ochi albastri, parul negru - Impresiile mele

2011-08-28T20:15:00.000+03:00

Mi s-a parut interesant titlul la aceasta carte, dar sincera sa fiu nu a fost pe masura asteptarilor mele, sau poate eu nu am inteles prea bine subiectul carti si stilul acesta modernist care se apropie de scenariu. Nu sunt prea sigura ca nu e un scenariu, nu mai stiu unde am gasit-o, cert e ca era in format electronic.

Urmeaza...

2011-08-27T20:15:00.000+03:00

M-am gandit ca poate v-ar face placere sa vedeti un top al celor mai cautate carti de pe blogul meu, asa ca m-am hotarat ca in fiecare luna sa fac un top 5 al celor mai cautate romane.
Din cate am observat eu topul ramane neschimbat, dar nu se stie niciodata ce se va schimba si cand, asa ca va voi instiinta. Daca stiti carti bune care ati dori ca intr-o buna zi sa apara pe site (fiind citite in prealabil de catre mine) simtiti-va liberi sa mi le recomandati in comentariile voastre pe care le primesc cu mare caldura. O zi buna tuturor!

Top 5:

1. Invitatie la vals - Mihail Drumes
2. Laleaua Neagra - Alexandre Dumas
3. Idiotul               - Fyodor Mikhaylovich Dostoyevsky
4. Mizerabilii          - Victor Hugo
5. Ciuleandra         - Liviu Rebreanu

Se pare ca trei dintre carti sunt si printre preferatele mele, si ma bucur tare mult ca nu sunt singura. Lectura placuta!

Urmeaza pe blog...

Ochi albastri, parul negru... Manusa de otel... Sfarsitul copilariei...

Florence L. Barclay

2011-08-26T20:15:00.000+03:00

Louisa Florence Barclay (2 Decembrie 1862 – 10 Martie 1921) a fost o scriitoare englezoaica de povesti si romane de dragoste.
A fost nascuta ca Florence Louisa Charlesworth in Limpsfield, Surrey, Anglia, fiica a unui rector englez. Era una din cele trei fete, a fost sora cu Maud Ballington Booth, lidera a Armatei Salvării precum si co-fondatoarea Voluntarilor Americii. Cand Florence a implinit 7 ani, familia s-a mutat in Limehouse in Londra.
In 1881, s-a casatorit cu Rev. Charles W. Barclay. Florence si sotul sau s-au stabilit in Hertford Heath, in Hertfordshire, unde ea si-a implinit datoriile de sotie de rector. A fost mama a opt copii. La inceputul anilor 40 probleme grave de sanatate au tinut-o la pat pentru o perioada si si-a petrecut orele scriind ceea ce a fost primul sau roman numit "Rotile timpului"(The Wheels of Time). Urmatorul sau roman The Rosary, o poveste despre iubirea nemuritoare, a fost publicata in 1909 si a avut un succes foarte mare, fiind tradusa in 8 limbi. Conform New York Times, romanul a fost Nr. 1 dintre bestsellerele anului 1910 in Statele Unite. Popularitatea a crescut si mai mult 25 de ani mai tarziu si a fost chiar pusa intr-o piesa de teatru. Frorence a scris 11 romane in total, incluzand si lucrarile non-fiction. Romanul ei "Castelana din Shenstone"(The Mistress of Shenstone) a fost ecranizat intr-un film mut in 1921. Povestirea "Sub Dud"(Under the Mulberry Tree) a aparut intr-un numar special sub numele "The Spring Romance Number" al reistei Ladies Home Journal in 11 mai 1911.
Florence a murit in 1921 la varsta de 58 de ani. The Life of Florence Barclay: a study in personality a foat publicata anonim in acel an prin G. P. Putnam's Sons de catre una dintre ficele sale.

Castelana din Shenstone - Citate

2011-08-25T20:15:00.000+03:00

"Totusi, stia foarte bine ca amorul propriu, rau inteles, putea sa creeze cateodata, obstacole formidabile."

"Dragostea, pentru un barbat, este in calitatile ei esentiale, firesc egoista. Exista trei trepte; Intai : 'o doresc' , a doua : 'o vreau', si a treia: 'trebuie sa fie a mea!' "

"Evenimentele insemnate din viata depind adesea de un minut pierdut sau castigat!"

"Nu este in putinta noastra, a femeilor, sa incercam de a iubi, odata ce am permis dragostei sa domneasca."

Castelana din Shenstone - Rezumat

2011-08-24T20:14:00.000+03:00

Intr-o dupa amiaza cetoasa din luna Noiembrie, lady Ingleby din Shenstone primeste o telegrama din partea doctorului si prietenului sotului ei, Michel. El isi anunta vizita. Tom, cainele sotului devenise in ultima vreme foarte trist si totodata refuza mancarea. Lady Ingleby niciodata nu reusise sa intre in gratiile sotului sau asa cum era cainele acesta, asa ca stia ca trebuia sa-l tina sanatos pana se intorcea sotul ei din razboi, unde plecase cu ceva timp in urma.

La aparitia doctorului, cainele se uita catre el, iar doctorul ii confirma parca o veste pe care el o astepta. Dupa o mica discutie, doctorul ii marturiseste Lady-ei Ingleby motivul sosirii sale asa de grabnica. Sotul acesteia fusese victima unui accident, o bomba explodase mai devreme decat trebuia ii curmase viata.
Desi Lady Ingleby nu se simtise niciodata iubita de catre Michel in cei 10 ani de casnicie, simtea un sentiment de foarte mare regret. Regreta faptul ca nu reusise sa simta sentimentul iubirii alaturi de sotul ei. A doua zi il gaseste pe Tom, cainele sotului sau, mort, acest lucru amplificand durerea pe care o simtea in suflet.
Timp de sapte luni ea traieste in aceasta stare de tristete. Dupa aceasta perioada ea incepe sa observe ca doi dintre prietenii si camarazii de razboi ai sotului sau o vizitau foarte des si erau foarte amabili cu ea. Atunci realizeaza ea ca era o femeie tanara de 28 de ani libera sa-si refaca viata.
Medicul o intelege cel mai bine si ii prescrie o cura de odihna pe timp de o luna intr-un satulet singuratic, pe tarmul Cornualiei. De asemenea ii recomanda sa-si schimbe numele si sa intrerupa orice legatura cu apropiatii, cu exceptia unei singura persoane la alegere.
In acel satulet, ii este dat sa intalneasca un barbat care ii atrage privirile, dar pare ca el nici macar n-o observa, fiind prea ocupat cu tovarasia altor femei.
Insa intr-una dintre zile ea se aventureaza prea mult pe tarm, si este surprinsa intr-un golf de catre fluxul marii. Norocul ei este Jim Airth, care zarind-o pleaca imediat in salvarea ei. Reusete sa o urce pe o stanca la timp. Si acolo isi petrec toata noaptea. Atunci se cunosc cei doi cu adevarat, iar lady Ingleby afla ca si el o observase inca de la venirea in sat, dar ca nici el nu indraznise sa ii vorbeasca.
Din acel moment viata lor se schimba, pe zi ce trece intre cei doi infloreste o iubire pura si pasionala totodata. Lady Ingleby isi ascunde insa si fata de el identitatea, asa ca la intoarcere in Shenstone, cand Jim Airth vine sa o cunoasca si sa-i vorbeasca doamnei Ingleby, o gaseste pe iubita lui in acea persoana si asta nu e tocmai o surpriza prea placuta.
Misterul ii este dezvaluit lui Lady Ingleby de catre un prieten de-al sotului ei. Jim Airth este omul care facuse din ea o vaduva, adica cel din a carui vina se produsese accidentul.
El nu se poate ierta si pleaca cu gandul de a nu o mai revedea niciodata.
Dupa cateva zile, lady Ingleby primeste o telegrama prin care afla ca sotul ei traieste. Primul lucru pe care aceasta il face este de a-l anunta pe Jim Airth. Acesta nu este fericit de ideea ca sotul ei traia si nu fusese asadar criminalul, ci mai degraba vine cu alte idei. Ii propune lady-ei Ingleby sa fuga impreuna cu el undeva departe. Ea nu accepta, iar el pleaca foarte dezamagit. Soarta face ca vestea despre sotului ei sa fie false, si astfel ea accepta sa plece cu el si sa se casatoreasca.

Castelana din Shenstone - Doar in cateva cuvinte

2011-08-23T20:14:00.000+03:00

"Intr-un cadru romantic, din Anglia, in ambienta unui castel durat prin veacuri se tese o curata, tandra si sensibila poveste de dragoste. Pasiune si statornicie, frumusete si distinctie - acesta er fi portretul Castelanei din Shenstone in cateva cuvinte"

Castelana din Shenstone - Impresiile mele

2011-08-22T20:14:00.000+03:00

O carte frumoasa, care contine in cele cateva pagini ale sale, mai multa poveste decat te-ai astepta. Am imprumutat-o de la unul din comentatorii mei preferati si anume Bogdan :x, acum vreo 2 saptamani si chiar a fost pe placul meu. Daca aveti sansa de a o gasi va spun ca nu aveti ce pierde, in afara de vreo 5-6 ore, asa ca lectura placuta, si astept comentariile voastre personale.

Castelul din Carpaţi - Citate

2011-08-21T20:14:00.000+03:00

Niciun citat deocamdata!

Castelul din Carpaţi - Rezumat

2011-08-20T20:13:00.000+03:00

În satul Werst (în traducerea română Vereşti) din Transilvania, ciobanul Frik remarcă într-o zi că din vechea cetăţuie în ruine a baronului Rodolphe de Gortz, aflată pe un pisc deasupra trecătorii Vulcan, iese un fir de fum. Cetăţuia era abandonată de zeci de ani, iar localnicii credeau că acolo erau fantome care veniseră să o ocupe.
Tânărul pădurar Nic Deck, însoţit de doctorul Patak, decid să meargă la castel, dar sunt victimele unor întâmplări stranii. În acel moment sosesc în sat tânărul conte Franz de Télek şi ordonanţa sa, Rotzko. Contele află acele întâmplări, în fantasticul cărora nu crede, dar devine brusc interesat când află numele proprietarului său.
Naratorul revine cu cinci ani înainte pentru a povesti nişte evenimente petrecute anterior în Italia. La Stilla este o mare cântăreaţă italiană de operă, aclamată de public şi elogiată de critică. Unul dintre cei mai mari admiratori ai săi este baronul de Gortz, nelipsit de la spectacolele sale, un personaj enigmatic cu mijloace băneşti suficiente pentru a putea să o urmeze pe cântăreaţă prin lumea întreagă, unica sa pasiune. Boierul nu s-a apropiat niciodată de artistă, nu i-a scris niciodată, nu a încercat să o vadă niciodată în afara scenei, dar vocea sa a ajuns să fie o necesitate a existenţei sale. Îl însoţeşte doar nu mai puţin enigmaticul Orfanik, un inventator neînţeles care trăieşte pe banii stăpânului său.
La un spectacol din Napoli, tânărul şi aventurierul conte de Telek, originar din Craiova (Valahia), se îndrăgosteşte profund (de o formă maladivă) de Stilla şi o cere în căsătorie. Ea acceptă cererea în căsătorie, pentru a scăpa de misteriosul admirator care o urmăreşte peste tot. Începe astfel să se extindă zvonul că diva se va retrage de pe scenă la sfârşitul stagiunii, deşi era la apogeu, urmând să se mute în Valahia cu viitorul său soţ.
Vestea provoacă gelozie şi ură la adresa contelui de Télek, care primeşte ameninţări cărora nu le dă importanţă. Totuşi, baronul suferă o criză profundă şi încearcă să se sinucidă. Deprimat, ia parte la ultima reprezentaţie a operei „Orlando”, în care Stilla interpretează rolul Angelicăi.
În ultima scenă, în care eroina moare, Stilla îi încântă pe spectatori cu aria: „Innamorata, mio cuore tremante, Voglio morire”... Tot atunci, dând la o parte perdeaua de la lojă, baronul de Gortz îşi arată faţa şi ochii săi strălucitori pe o faţă înspăimântător de palidă îi inspiră Stillei o teamă care o paralizează. Ea îşi duce mâna la gură, care se umple de sânge, apoi se clatină şi cade... I-a plesnit o arteră la inimă şi a murit.
Telek aproape că-şi pierde judecata şi nu poate asista la înmormântarea iubitei sale în cimitirul Campo Santo Nuovo din Napoli. După ce se reculege la mormântul Stillei, baronul Rodolphe de Gortz părăseşte oraşul italian, trimiţându-i o scrisoare lui Franz de Telek în care îl învinovăţeşte pe acesta de uciderea cântăreţei şi îl blesteamă.
Telek îşi revine şi după cinci ani este convins de Rotzko să facă o călătorie prin Europa, urmând să viziteze mai întâi provinciile transilvane. Datorită indiscreţiei jupânului Koltz şi a fiicei sale, Miriota, află istoria castelului şi a stăpânului acestuia. Contele Franz de Telek se apropie de castel însoţit de Rotzko şi acolo îi apare imaginea Stillei, îmbrăcată în costumul Angelicăi, cântând aria din „Orlando”. În acelaşi timp, ordonanţa sa fusese trimisă la Alba Iulia pentru a aduce de acolo agenţi de poliţie care să intre în castel. Surprins de vedenie, sigur că logodnica sa era în viaţă, crezând că aceasta fusese răpită de baron, Franz intră în castel în aceeaşi noapte pe poarta deschisă, care se închide însă imediat în urma lui.
El străbate dezorientat nişte coridoare strâmte şi se trezeşte închis într-o criptă de sub capelă, unde aude din nou vocea Stillei („Andiamo, mio cuore, andiamo!”).
Reuşeşte să forţeze uşa, intrând în capelă, unde erau îngropaţi strămoşii lui Rodolphe de Gortz; printr-o gaură în zid îi vede pe Orfanik şi pe baronul de Gortz, care părea să nu fi îmbătrânit. Ei aşază nişte cilindri stranii de-a lungul zidurilor şi vorbesc de uciderea lui Telek. A doua zi era plănuit atacul agenţilor asupra cetăţuii. Orfanik călătoreşte la Bistriţa, ieşind pe un tunel secret, iar baronul rămâne în castel „pentru a-i auzi încă o dată vocea”.
Convins că Stilla era nebună şi se afla în puterea baronului, contele Telek urcă în donjon unde văzuse anterior imaginea Stillei. Aici îl întâlneşte pe baron nemişcat, cu o cutie în mâini. Aici o vede pe Stilla şi o aude cântând. Dorind să o scoată din castel, el este atacat de baron care înfige un cuţit în inima cântăreţei, iar imaginea Stillei se sparge în mii de cioburi. Părăseşte sala, lăsându-l pe Franz prăbuşit, dar pe terasa de la primul etaj al donjonului o împuşcătură de-a lui Rotzko îi sfarâmă cutia. La scurtă vreme, se aude o explozie care transformă castelul în ruine.
Pătrunşi în castel, ordonanţa şi Nic Deck scot corpul contelui de Telek, care nu murise, dar îşi pierduse minţile repetând întruna: „innamorata, voglio morire”.
După prinderea lui Orfanik, se descoperă că baronul îi dăduse acestuia porunca să înregistreze vocea Stillei pe cilindri, iar folosind un portret în mărime naturală a artistei şi un sistem de oglinzi s-a reuşit obţinerea unei imagini a cântăreţei. Împuşcătura trasă asupra baronului a distrus cutia unde erau păstrate înregistrările şi de disperare baronul a dorit să se îngroape în castel, declanşând explozia.
În ciuda descoperirii misterului, copiii din zonă continuă să înveţe legendele castelului, bântuit de duhuri venite de pe lumea cealaltă.

Castelul din Carpaţi - Doar in cateva cuvinte

2011-08-19T20:11:00.000+03:00

"Despre vechea cetăţuie în ruine a baronului Rodolphe de Gortz se spune ca este locuita de fantome. Adevarul nu este insa acesta. Era locuita, dar nu de fantome."

Castelul din Carpaţi - Impresiile mele

2011-08-18T20:13:00.000+03:00

Castelul din Carpati chiar este un roman care merita citit. Un roman scris de un francez despre locuri si fapte petrecute in Romania... nu e asa ca vrei sa citesti si tu romanul? Sunt sigura ca da, in cazul in care nu l-ai citit deja. Asa ca: lectura placuta!

Căpitan la cincisprezece ani - Citate

2011-08-17T20:11:00.000+03:00

Niciun citat deocamdata!

Căpitan la cincisprezece ani - Rezumat

2011-08-16T19:35:00.000+03:00

Personajele principale sunt:Capitanul Hull,Dick Sand,Doamna Weldon,Jack,Varul Benedict. Pe data de 2 februarie 1873 vasul Pilgrim apartinand armatorului american James Weldon a parasit apele Noii Zelande dupa o bogata vanatoare de balene indreptanduse spre San Francisco.

James Weldon fiind nevoi sa paraseasca Noua Zelanda fiind chemat pentru a incheia o afacere importanta fiind nevoit sa isi lase in urma sotai si copilul sau. Cand doamna Weldon a aflat ca Pilgrim urma sa acosteze in portul Noii Zelande aceasta face o intelegere cu capitanul Hull de pe Pilgrim sa ii duca in San Francisco. Capitanul Hull a fost de acord cu conditia ca acesta nu era raspunzator daca se intapla ceva cu doamna Weldon.

Doamna Weldon a fost de acord si se imbarcara pe Pilgrim impreuna cu James fiul doamnei Weldon cu varul Benedict si cu Nana doica lor.

La bordul lui Pilgrim tanarul Jack il intalnii pe Dick Sand un novice de 15 ani printre toti ceilalti marinari dar cu un viitor promitator in flota lui James Weldon.

La un moment dat in timpul calatoriei micutul Jack a observat o epava.Capitanul Hull pleaca sa investigheze aceasta epava la bordul caruia afla un caine si 5 negri.

Dupa inca cateva zile pe mare apa se facut brusc rosie din cauza crustaceelor.Vazand asta capitanul Hull isi dadu seama ca prin preajma trebuie sa fie o balena deoarece aceasta este cea mai usoara modalitate pentru balene sa se hraneasca.Intradevar o balena sa arata numaidecat in fata acestora in acel moment instinctul de vanator al capitanului intra in actiune si acesta pleca indata dupa balena cu intentia de asi umple butoaiele pentru ulei ramase.

Acesta lasa corabia pe mana tanarului Dick si a celor 5 negri deoarece avea nevoie de echipaj sa prinda balena.Capitanul lansa pescadronul si porni spre balena.Dupa multe ore pescadronul capitanului fu lovit de coada balenei scufundat iar echipajul pieri in apele mari.Acum la conducerea lui Pilgrim era doar un baiat de 15 ani.

Corabia condusa de Dick inainta pe mare cand dintrodata o furtuna aparu de nicaieri.In urma furtunii corabia isi pierdu panza principala dar se si abatu de la traseu.

Aproape ca isi pierduse incredera cand dintro data tom unul dintre negri vazu ceva la orizont.In urma consultarii harti Dick si-a dat seama ca era insula Pastilor.

Hercule un alt negru observa pamant din nou de data aceasta era tot o insula de proporti mai mari decat ultima dar si aceasta parea parasita.Fiind nevoiti sa acosteze acestia se indreapta spre insula.Cand ajung aproape de insula corabia se izbeste de niste stanci se este inghitita de ape dar nu innaite ca intreg echipajul si pasageri sa poata parasi nava si sa salveze cateva provizii.Peste noapte echipajul dormi intr-o pestere in cealalta dimineata Dingo cainele incepu sa latre furios.

Era un explorator pe nume Harris care ii lamureste exact unde se afla adica pe coasta Bolivian in America de sud.Harris le propune sa il insoteasca la ferma fratelui sau unde vor gasi mijloace de transport pentru as continua calatoria spre San Francisco.

Odata ajunsi la ferma Dick se mira de multitudinea de specii de animale pe care le gaseste acolo cum ar fi struti,papagali. Echipajul de pe Pilgrim il suspecteaza pe Harris ca fiind un negustor de sclavi deoarece urme de sange intrun copacfurci pe care tom lea recunoscut imediat ca fiind furci cu care negrii erau strapunsi.Dick si Tom hotarasc sa ramana secretul lor pentru a nu o ingrijora pe doamna Weldon.

Suspiciunile lui Dick sunt adevarate Harris este un negustor de sclavi si mai mult este in colaboranta cu Negoro bucatarul de pe pilgrim care a disparut de indata ce nava a esuat pe asa numita insula a Boliviei care este defapt Angolia in Africa.Cei doi se hotarasc sa ii vanda pe negri iar pe restul echipajului sa ii omoare.Dick a fost prins si inchis.Harris a fost injunghiat de tanarul Dick.Toti negri au fost prinsi mai putin Hercule si cainele Dingo.

Negoro vrea sa ii vanda pe doamna Weldon pe Jack si pe varul Benedict inapoi domnului Weldon.Negoro o obliga pe doamna Weldon sa scrie o scrisoare in care sa ii spuna sa vin in Africa pentru ai rascumpara pe Jack pe Bendict si pe doamna Weldon.Negoro pleaca sa duca scrisoarea danduse drept servitor.Varul Benedict scapa, il eliberaza pe Dick si pleaca impreuna cu Hercule sa ii elibereze pe Jack si doamna Weldon.

Dick si Hercule construiesc o pluta cu care s scape de pe insula...

Căpitan la cincisprezece ani - Doar in cateva cuvinte

2011-08-15T19:35:00.000+03:00

"Un roman in care datele stiintifice se imbina cu valoarea morala a aventurii, a curajului si a solidaritati umane."

Căpitan la cincisprezece ani - Impresiile mele

2011-08-14T19:34:00.000+03:00

Desi n-am citit cartea asta chiar la 15 ani, m-a facut sa traiesc aventura alaturi de ea. Eram putin mai mare, cred ca aveam 17-18 ani, dar cred ca la orice varsta ai citi cartile lui Jules Verne te vor captiva. Lectura placuta!

Urmeaza...

2011-08-13T19:34:00.000+03:00

Capitan la cincisprezece ani... Castelul din Carpati... Castelana din Shenstone...

Hector Servadac - Citate

2011-08-12T19:34:00.000+03:00

Niciun citat deocamdata!

Hector Servadac - Rezumat

2011-08-11T19:34:00.000+03:00

Hector Servadac şi contele Timaşev stabilesc condiţiile unui duel din cauza unei femei de care amândoi erau îndrăgostiţi pe ascuns. Din cauza unui fenomen necunoscut duelul nu mai are loc, iar Hector Servadac şi ordonanţa sa, Ben-Zouf, se trezesc pe o insulă, în locul unde înainte era o parte din Alger.
Fenomene stranii au loc, aerul devine mai rarefiat, apa fierbe la 60°C, iar gravitaţia pare să se fi micşorat. Un corp necunoscut apare pe cer, iar Soarele şi planeta Venus încep să se apropie. În curând cei doi descoperă misterul...
O cometa care lovise pamantul luase cu ea o parte din pamant. Desi incep sa se obisnuiasca cu viata de pe aceasta noua planeta, isi dau seama ca nu au cum sa supravietuiasca astfel, si dandu-si seama de faptul ca planeta se va apropia din nou de pamant pun la cale un plan prin care sa se intoarca din nou pe Terra.

Hector Servadac - Doar in cateva cuvinte

2011-08-10T19:34:00.000+03:00

"Servadac şi contele Timaşev stabilesc condiţiile unui duel din cauza unei femei de care amândoi erau îndrăgostiţi pe ascuns.Duelul nu mai are loc insa."