Invierea Domnului sa va sporeasca sanatatea si belsugul, sa va
implineasca gandurile si sperantele. Lumina sfanta a Invierii sa coboare
in sufletele si in inimile voastre.
"Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască, şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de ea." (Suferințele tânărului Werther - Goethe)
Postare prezentată
Invitatie la vals - Citate
"Nu mai am putere sa vreau." "Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa ce a gasit cheia care descuie usa t...
1 mai 2016
3 martie 2016
Marian Godina
MARIAN GODINĂ merge la Poliţie aproape în fiecare zi. Nu pentru că s-ar
afla sub control judiciar, ci fiindcă este poliţist, începând cu luna
decembrie a anului 2006, după ce a absolvit Şcoala de Agenţi de Poliţie
„Vasile Lascăr“ din Câmpina.
2 martie 2016
Flash-uri din sens opus - Citate
"Ma gandeam ca nu auzisem nici macar un repros la adresa nepotului care uitase sa traga frana de mana. Nimic. Iar multi il numesc pe acel om taran. Taranii traiesc in orase, se imbraca scump, conduc masini tari si ocupa functii. Taran a fost taximetristul cuprins de somn."
Etichete:
citate,
Flash-uri din sens opus,
Marian Godina
1 martie 2016
Flash-uri din sens opus - Rezumat
A devenit cunoscut datorita textelor cu haz de pe Facebook ce prezinta
intamplari din viata de politist rutier si a reusit sa schimbe imaginea
breslei sale.
Etichete:
Flash-uri din sens opus,
Marian Godina,
povestire,
rezumat
29 februarie 2016
Flash-uri din sens opus - In cateva cuvinte
"Aparitia, scolirea, formarea unui viitor om al legii... Un politist si pataniile lui din timpul muncii, precum si lovirea lui de zidul nedreptatii atunci cand are curajul de a pune punctul pe 'i'."
Etichete:
Flash-uri din sens opus,
joc,
Marian Godina
28 februarie 2016
Flash-uri din sens opus - Impresii
Dupa ce am citit aceasta carte a deja "bine-cunoscutului" Marian Godina, aveam in gand sa va spun voua cititorilor blogului meu ca "am citit-o pe nerasuflate". Dar acum cateva minute dupa ce i-am deschis pagina de facebook, am vazut ca si alte persoane se "laudau" cu lucrul acesta asa ca ma gandesc sa n-o mai fac (sa nu ma mai laud si eu aici; desi e blogul meu si daca aici nu ma laud, atunci unde?).
Etichete:
Flash-uri din sens opus,
impresii,
Marian Godina
1 ianuarie 2016
29 mai 2015
Albert Camus
Albert Camus (Pronunție în franceză: /albɛʁ kamy/; n. 7 noiembrie 1913, Mondovi, Algeria franceză, azi Dréan, Algeria - d. 4 ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne, Franța) a fost un romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existențialismului.
Se naște într-un ținut sărac al Algeriei, Dréan - părinții săi fiind stabiliți aici încă din 1871. Albert este al doilea fiu al soților Camus, născut după fratele său mai mare, Lucien. Prima mare experiență capitală a existenței pe care o trăiește Camus este cea a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un țăran francez, moare în primele lupte ale Primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă, împreună cu cei doi fii, se stabilește la Alger, unde a muncit întâi la o fabrică de cartușe, iar apoi a spălat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert își petrece copilăria lângă mama sa, aproape surdă și care vorbea foarte puțin, un unchi infirm, dogar de meserie și fratele său, Lucien. Mediul familial, aflat sub semnul lipsurilor elementare, îi marchează profund personalitatea.
„Ducând o viață săracă”, nota el în Caiete, „printre oamenii aceia umili sau vanitoși, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieții”.
Oricum ar fi arătat mediul copilăriei, el îl identifică cu paradisul pierdut. Este un sentiment de recunoștință care nu ia decât forma conștiinței vinovate, căci oamenilor bogați cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei săraci este un har infinit. Și, într-adevăr, bucuriile cerului, ale lumii și aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilărie orfană și dominată de umbrele nevoii. Complexul recuperării valorilor pierdute îl înrobește și Camus este mereu pe drumuri spre a-și completa fondul de cunoștințe, impresii, senzații. Se pare că nu-și dorea să fie un om de excepție, un geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu plus o existență. Valorile pe care aș simți nevoia să le apăr sunt valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault.
Se naște într-un ținut sărac al Algeriei, Dréan - părinții săi fiind stabiliți aici încă din 1871. Albert este al doilea fiu al soților Camus, născut după fratele său mai mare, Lucien. Prima mare experiență capitală a existenței pe care o trăiește Camus este cea a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un țăran francez, moare în primele lupte ale Primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă, împreună cu cei doi fii, se stabilește la Alger, unde a muncit întâi la o fabrică de cartușe, iar apoi a spălat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert își petrece copilăria lângă mama sa, aproape surdă și care vorbea foarte puțin, un unchi infirm, dogar de meserie și fratele său, Lucien. Mediul familial, aflat sub semnul lipsurilor elementare, îi marchează profund personalitatea.
„Ducând o viață săracă”, nota el în Caiete, „printre oamenii aceia umili sau vanitoși, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieții”.
Oricum ar fi arătat mediul copilăriei, el îl identifică cu paradisul pierdut. Este un sentiment de recunoștință care nu ia decât forma conștiinței vinovate, căci oamenilor bogați cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei săraci este un har infinit. Și, într-adevăr, bucuriile cerului, ale lumii și aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilărie orfană și dominată de umbrele nevoii. Complexul recuperării valorilor pierdute îl înrobește și Camus este mereu pe drumuri spre a-și completa fondul de cunoștințe, impresii, senzații. Se pare că nu-și dorea să fie un om de excepție, un geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu plus o existență. Valorile pe care aș simți nevoia să le apăr sunt valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault.
24 aprilie 2015
Ciuma - Citate
"Bineinteles un istoric, chiar daca e un amator, are totdeauna si documente."
"pentru o fiinta care iubeste, ocupatia celui iubit nu este izvorul tuturor bucuriilor."
"Si pentru ca ciuma devenea astfel datoria unora, ea aparea ceea ce era in realitate, adica problema tuturor."
22 aprilie 2015
Ciuma - In cateva cuvinte
"Atunci cand boala pune stapanire pe lume, este greu sa o mai tii din frau. Nici macar iubirea nu te poate scapa din fata ciumei."
21 aprilie 2015
Ciuma - Impresii
M-am intors dupa o lunga perioada de absenta cu impresiile mele legate de un scriitor destul de cunoscut si iubit printre cei care lectureaza.
7 martie 2015
1000 comments achieved
Ei bine dragilor, da am ajuns la 1000 de comentarii pe blogul meu. Stiu ca in ultima vreme nu m-am mai ocupat de el asa ca alta data, dar eu tot mai sper, incurajata de vizitele si comentariile voastre, ca voi reusi sa revin in forta, desi planurile mele, pasiunile si aspiratiile s-au schimbat in timp. Tin sa va multumesc pentru faptul ca-mi urmariti blogul si sper ca am reusit sa va inspir si voua pasiunea pentru lectura. Nu uitati: Povestea continua!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
Cartea descrie aventurile unui grup foarte variat pe parcursul căutării căpitanului Harry Grant, de pe nava Britannia . Găsind în pântecel...
-
Jane Eyre este o micuta orfana in varsta de 10 ani, crescuta din obligatie de matusa sa dna Reed, la Gateshead Hall, alaturi de cei tre...
-
Povestea începe la Londra la 2 octombrie 1872. Phileas Fogg este un gentleman necăsătorit, care locuieşte la numarul 7 Savile Row din Burlin...
-
Domnul Vucea este noul invatator pe care il are cel care scrie povestea. Inainte de a-l cunoste efectiv pe dascalul scolii domnesti, poves...
-
În "Călătoriile lui Gulliver" (roman început în anul 1721 şi terminat în 1726), cu titlul complet "Călătorii în mai multe ţă...




