Povestea tarfelor mele triste - Citate

"Locuiesc într-o casa coloniala, pe trotuarul însorit dinspre parcul San Nicolas, unde mi-am petrecut toate zilele vietii fara femeie si fara avere, unde au trait si au murit parintii mei si unde mi-am propus sa mor singur, în acelasi pat în care m-am nascut, si într-o zi pe care mi-o doream îndepartata si fara suferinta."

"Singurele Fecioare care au mai ramas pe lume sunteti voi, cei nascuti în august."

"Niciodata nu am facut amor în grup ori în locuri publice, nici nu am împartasit secrete si nici n-am povestit vreo aventura a trupului sau a sufletului, caci de tânar am luat aminte ca niciuna nu ramâne nepedepsita."

Povestea tarfelor mele triste - Rezumatul romanului

Autorul fascinantului Un veac de singurătate – definit de critică drept cel mai bun roman de expresie spaniolă după Don Quijote al lui Cervantes, cel care a dăruit recent literaturii un volum de memorii plin de neprevăzut, A trăi pentru a-ţi povesti viaţa – veritabil best-seller

internaţional, al cărui tiraj de lansare a fost adus la Ciudad de México sub protecţia transportoarelor blindate –, irumpe din nou în atmosfera mitică

Povestea tarfelor mele triste - In 25 de cuvinte

"Povestea, de fapt, nu este a târfelor, ci a unui barbat de 90 de ani care descopera ce este iubirea alaturi de o fata de 14 ani."

Povestea tarfelor mele triste - Amintiri legate de citirea cartii

Este o poveste intr-adevar interesanta. Un barbat trebuie sa ajunga la varsta de 90 de ani pentru a realiza ce este iubirea fara sex si sexul fara iubire. In lunga, pot spune, lui existenta are parte de ambele, dar de prima, desi nu crezuse ca ar exista, ajunge sa aiba parte la 90 de ani. Cea de care se indragosteste este o copila de 14 ani. Alaturi de ea cunoaste sentimente puternice de ingrijorare si gelozie. E o carte mica, nu stiu daca merita neaparat sa fie citita, dar e destul de buna.

Un veac de singuratate - Citate

"Dar, înainte de a ajunge la versul final, înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau a mirajelor) va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ."

Un veac de singuratate - Rezumatul romanului

Un veac de singuratate (in spaniola: Cien años de soledad) este un roman scris de către câştigătorul Premiului Nobel în 1982, columbianul Gabriel Garcia Marquez. Prima ediţie a romanului a fost publicată pe 5 iunie 1967 la Buenos Aires, Argentina, de Editorial Sudamericana, cu un tiraj iniţial de 8.000 de exemplare. Manuscrisele au ajuns la editură prin poştă, trimise de autor, în două părţi. De la prima publicare a cărţii şi până în prezent, s-au vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Un veac de singuratate - In 25 de cuvinte

"Povestea unui sat: transformarile prin care trece, dezvoltarea, bolile acestuia precum si viata locuitorilor care isi urmeaza un curs ciclic."

Un veac de singuratate - Amintiri legate de citirea cartii

Ceea ce m-a determinat sa-l citesc pe Garcia Marquez au fost cele cateva citate gasite pe net. Citatele erau splendide, insa cartea m-a dezamagit. N-a fost deloc cum ma asteptam! Dar asta e, nu regret ca am citit-o, dar nu pot spune nici ca m-am ales cu foarte multe in urma citirii ei. Debutul a fost splendid, insa pe parcurs s-a cam lungit povestea. Devenise plictisitoare. Povestea este mereu si mereu aceeasi, despre cele cateva personaje care poarta acelasi nume. Tu? Ai amintiri legate de citirea acestui roman? Daca da, fa-ne placerea de a le impartasi cu noi!