Un veac de singuratate - Citate

"Dar, înainte de a ajunge la versul final, înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau a mirajelor) va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ."


"O singură clipă de împăcare este mai de preţ decât o viaţă întreagă de prietenie."

“Au continuat sa traiasca astfel intr-o lume fugara, deocamndata tntuita in cuvinte, dar care n-avea sa intarzie sa le scape fara intoarcere de indata ce vor fi uitat insusi intelesul scrierii.”

“… tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna si avea sa ramana pe vecie nerepetat, caci semintiilor osandite la un veac de singuratate nu le era data o a doua sansa pe pamant.”

“Lumea era atat de noua, incat multe lucruri nici nu aveau inca nume, iar pentru a le deosebi trebuia sa le arati cu degetul. Totul parea inscris intr-un cerc izolat de restul lumii, un spatiu alcatuit din insingurare si uitare, ferit de prefacerile datorate vremii si ocolit de lumea pasarilor.”