"Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască, şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de ea." (Suferințele tânărului Werther - Goethe)
Postare prezentată
Invitatie la vals - Citate
"Nu mai am putere sa vreau." "Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa ce a gasit cheia care descuie usa t...
13 iulie 2009
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi - Citate
Iubirea fizică frumoasă e o profanare. E nevoia amară de a zdrobi, de a răzbi într-o îmbrăţişare, odaată cu trupul frământat, şi sufletul, prizonier suav în el, în clipele acelea.
Absolutul morţii eclipsează absolutul iubirii.
Se pot desparţi aşa uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte pe ea de nu-l poţi desface decât cu suferinţe de neîndurat... dar două suflete care s-au împletit... au crescut apoi laolată?
Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame.
În afară de conştiinţă, totul e bestialitate.
Iubeşti mai întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită.
Să te consideri spectator indulgent şi amuzat al lumii acesteia plină de infamie şi de prostie e să faci parte din ea, şi să beneficiezi de infamiile ei, având aerul că-i eşti deasupra.
O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie. Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei.
Femeia înşeală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu.
Daca cumperi un biltel la loterie nu e sigur ca o sa castigi, dar daca nu cumperi in mod sigur nu vei castiga
Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început, patologic pe urmă.
Orice aş face, eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.
Un om poate omori un catalog de nume, dar rareori vazandu-i in carne si oase pe oamenii care poarta acele nume.
Am sărutat-o chiar pe această femeie care nu mai era a mea, era a morţii şi am privit-o cu indiferenţa cu care priveşti un tablou!
Atenţia şi luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc, aşa cum atenţia sporeşte durerea de dinţi.
Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.
Nimeni n-are de ajuns, niciodată!
Bunătatea adevărată cere neapărat inteligenţă şi imaginaţie.
Marii voluptoşi şi cei care trăiesc intens viaţa sunt, neapărat, şi ultralucizi.
Sentimentalismul e un indice scăzut de tot, nu departe de pervesiune pe scara morală.
Ştiu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana ce îmi va sfâşia trupul.
Dragostea e frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E o preferinţă sinceră.
Nici un doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar ucide pe amândouă.
Totdeauna indiferenta este ideologica si amabila, prezentata sub unghiul actualitatii si cu caracter strict personal.
Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.
Ah, aş vrea să cadă o stâncă din peretele ăsta al defileului, să mă strivească, pentru că înţeleg că privirile erau mai mult de ironie.
Mă chinuiam lăuntric ca să pot să par vesel... Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicol, fără simţul realităţii şi naiv ca un predestinat "coarnelor".
Negreşit, oamenii sunt şi buni şi răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. Trei nule puse înaintea cifrei una sau după ea, nu înseamnă acelaşi lucru.
Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi nu e o suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul.
Nu se poate susţine stupiditatea că nu există cauze şi adevăruri care să merite să te pasionezi pentru ele, că totul e relativ şi indiferent, în raport cu... eternitatea. Totdeauna indiferenţa asta ideologică şi amabilă, prezentată sub unghiul veşniciei, ascunde mici aranjamente făcute sec, sub unghiul actualităţii şi cu caracter strict personal.
Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape sulfet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă să te frămânţi pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele.
E greşit să socoţi că, la firile mediocre inteligenţa rămâne deasupra intereselor. La origine, inteligenţa n-a fost decât un mod practic, un instrument de adaptare la mediu, un mijloc pentru apărarea intereselor. La imensa majoritate a oamenilor, ea a rămas şi azi acelaşi lucru. Ei nu pricep decât ceea ce au interes să priceapă. Ceea ce le contrazice interesele le contrazice fundamental şi inteligenţa.
Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai frumuseţea o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cântă sublim lebedele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
Viaţa lui Pi (2001) a scriitorului de origine canadiană Yann Martel este o carte superba, care incepe interesant, te tine captiv ...
-
Ceva lipsea blogului meu, dar nu intelegeam ce. Acum m-am prins! Cateva citate din operele despre care incerc sa scriu cateva cuvinte si sa ...
-
"Nu pot să-ţi dau creier, dar pot să-ţi ofer o diplomă."
-
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ...
-
Romanul "Nimic nou pe frontul de vest" are ca pilon devotamentul tinerilor pentru țară, dornici fiind să o apere în ajunul Primu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu