Padurea spanzuratilor - Citate

"In realitate fericirea ingusteaza cumplit orizontul omului, nu crezi?"

"Nu, nu legile... Conştiinţa să-ţi dicteze datoria, nu legile. Mare deosebire."

"Iubirea a dat faliment, ca şi umilinţa, smerenia. Omul vrea să fie acuma mândru şi stăpân, şi egoist, să lupte şi să-şi biruiască vrăjmaşii, oricare şi oriunde ar fi ei. Când mori luptând, moartea e răscumpărată, şi când izbuteşti prin luptă, victoria e mai dulce."


"Războiul nu are altă filozofie decât norocul."

"Atunci când ţi-e sete, fericirea e un pahar cu apă."

"Dumnezeu e veşnic nou în sufletul bietului om. Deodată cu Dumnezeu se pierde şi liniştea sufletului, şi sufletul pe urmă se chinuieşte şi se zdrobeşte fără reazim în vâltorile vieţii şi bâjbâie în beznă, întocmai ca un copilaş care ar porni singur în lumea largă, în miez de noapte."

"Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu."

"Războiul nu are altă filozofie decât norocul."

"Îşi dădea seama că iubirea aceasta îl depărtează de toate credinţele şi năzuinţele lui si totuşi simţea că fără de ea i s-ar istovi inima şi viaţa însăşi şi-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fără margini."

"Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii ucid în numele ei."

"Zece mii de ani de civilizaţie nu preţuiesc cât o singură clipă de adevărată împăcare sufletească."

"Prostii sunt toate vorbele omului în clipele cele grele ale vieţii."

"În viaţă trebuie să contăm pe realităţi, nu pe dorinţi!"

"În viaţă trebuie să contăm pe realităţi, nu pe dorinţi!"

"Pe inima şi pe gândurile mele numai eu sunt şi voi fi stăpân cât voi trăi."

"Numai în suferinta creste si rodeste iubirea cea mare, cea adevarata si biruitoare."

"Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, căci crima poartă în pântecele ei pedeapsa."

"Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până-n sânul nemărginirii... dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură."

"Îmi fac impresia, când mă uit înapoi, c-am purtat în mine viaţa unui străin... Totdeauna mi-am închipuit sufletul omului ca o visterie cu odăi multe, unele pline de comori, altele deşarte. Mulţi oameni, cei mai mulţi, trăiesc toată viaţa în cămăruţele cele goale şi veşnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, şi cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoşat ca şi întunerecul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar şi comorile sunt înşelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvneşti pe cele mai ascunse? Poate cea mai de preţ nu ţi-o dezvăluie decât moartea, şi totuşi o doreşti cu lăcomia avarului? O fi deşartă chiar râvna aceasta? Fără ea însă viaţa n-ar mai avea nicio valoare şi nu s-ar deosebi întru nimic de viaţa unei gângănii!? Azi simt c-am descoperit o comoară nouă şi trebuie s-o apăr cu orice jertfă!"

"Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţă şi moarte. Ea este aici, în mine, şi-n afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte, nu trăieşte aievea, cine o simte, trăieşte în eternitate. Cu iubirea în suflet poţi trece pragul morţii, căci ea stăpâneşte şi dincolo, în toate lumile existente şi inexistente."

"Sentimentele adevărate trebuie să reziste oricărei ispite."

"Dacă în prima ciocnire cu viaţa se dă bătut, atunci ce va fi viitorul?"

"A-ţi iubi ţara nu înseamna a fi naţionalist."

"Sufletul e acelaşi la ţărancă şi la contesă."

"Ei, dacă ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viaţa?"

"Iubirea trăieşte veşnic, fără început şi fără sfârşit. Prin iubire cunoşti pe Dumnezeu şi te înalţi până la ceruri."

"Omul când suferă e mai egoist şi nu simte suferinţa aproapelui. Numai moartea ne împacă aievea cu lumina şi cu Dumnezeu."

"Mi-e scârbă de civilizaţie, căpitane! Zece mii de ani de civilizaţie nu preţuiesc cât o singură clipă de adevărată împăcare sufletească!"

"Nimic nu e mai presus de om! Omul e centrul universului, fiindcă numai în om materia a ajuns la conştiinţa propriului său eu, a ajuns să se cunoască. Omul e Dumnezeu!"

"Sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu gandul, gandul cu vorba si vroba cu fapta caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta cea mica dinauntru si lumea dinafara"

"Unii oameni trăiesc zeci şi zeci de ani şi totuşi, când inchid ochii, nu pot spune că au trăit aievea, căci au fost simpli trecători prin viaţă sau spectatori străini de înţelesul lumii."

"Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate."

"Groparul se întoarse îndată spre ieşire, Ilona însă rămase pe peron, nemişcată, cu privirea lipită pe pervazul ferestrei în care Apostol zâmbea uitat… Pe urmă, o coroană înmugurită a unui cireş bătrân acoperi şi fereastra, şi vagonul, şi trenul…"

"Inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor şi de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima."

"Civilizaţia stârneşte în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ţi ofere niciun răspuns. În locul credinţei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea să-l vâre într-o formulă ingenioasă, şi pe urmă să-şi frece mâinile şi să zică: "Poftim, am cucerit şi pe Dumnezeu!"."

"Acum, când va sfârşi scrisoarea, va şti că mâinile care au scris-o nu vor mai rupe-o şi nici ochii nu vor mai vedea-o, pentru că mâine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi îngropat în pământ sau va atârna undeva, iar mintea lui, care îşi dă seamă de toate acestea, mâine nu va mai naşte nici un gând, ci va fi o grămăjoară de creieri morţi; năpădiţi de sânge închegat…"

"Moartea cea mai eroică nu preţuieşte în realitate cât viaţa cea mai ticăloasă."