15 iulie 2011

Dama cu camelii - Rezumatul romanului

Capodopera lui Alexandre Dumas-fiul, "Dama cu camelii" este povestea de dragoste tragica intre Marguerite Gautier, o curtezana si Armand Duval, un tanar dintr-o familie modesta si onorabila.
Firul narativ este centrat in jurul personajului feminin, o frumoasa intretinuta de barbati instariti, acceptata de societate si totodata respinsa de falsa moralitate a oamenilor.
“Aceasta femeie vadea ingenuitatea unui suflet feciorelnic. Viciul nu o pervertise inca. Mersul ei hotarat, talia mladioasa, narile trandafirii, usor rasfrante, ochii mari, adumbriti usor de cearcane, vadeau una din acele firi patimase, care raspandesc in jurul lor un parfum de voluptate ca si acele flaconase din Orient care, desi bine inchise, lasa sa se strecoare din ele aroma licorii”, cuvintele ii apartin lui Armand, bulversat de frumusetea ametitoare a tinerei curtezane. Acesta se indragosteste fulgerator de Marguerite de indata ce o zareste pentru prima data in loja Teatrului de Varietati. Desi prima intalnire cu ea e putin stanjenitoare pentru tanar, acesta nu reuseste sa o uite si, cand primele semne ale bolii Margueritei se arata, el se intereseaza constant de starea sanatatii ei, fara stirea acesteia. La doi ani dupa intamplare, Armand o recunoaste pe Prudence, o veche cunostinta de-a lui, care era mereu in preajma Margueritei, si vede in ea portita prin care se poate apropia de aceasta.
Cu ajutorul lui Prudence el ajunge pentru prima data in casa Margueritei si tot atunci ii declara dragoste vesnica si ii marturiseste despre vizitele anonime pe care i le facea pentru a afla vesti despre starea sanatatii ei. 
Daca la Amand dragostea este ca o scanteie fulgeratoare, aparuta instantaneu la vederea tinerei fete, la Marguerite este mai degraba o dragoste matura si calma,care se naste mai mult din toleranta lui pentru femeile ca ea. Ea regaseste in Duval dragostea dezinteresata si sincera afectiune pe care niciun alt barbat si nici banii acestuia nu i le-au oferit vreodata. Desi innebunit de exploziile de sentimente contradictorii pe care iubirea lui pentru frumoasa curtezana i le starnea, Duval reuseste sa vada cu claritate capriciile iubitei sale: "Marguerite era mandra si vadea multa independenta: doua simtaminte, pe care daca le raneai, erau capabile sa declanseze aceleasi reactii ca si pudoarea". Cele doua atribute pe care tanara le avea, mandria si independenta, nu erau altceva decat capricii daca nu uitam de conditia acesteia de femeie intretinuta. Cei doi se lasa prinsi in mrejele unei iubiri fulgeratoare pe care Parisul cu toti locuitorii lui, dominatii de vicii, bani si ambitii, nu o mai poate cuprinde in toata maretia ei. Asadar, Marguerite si Armand se retrag pentru cateva luni intr-un coltisor rupt de agitatia citadina, intr-un peisaj virginal, departe de prejudecatile si invidia oamenilor. Acolo cei doi isi consuma in fiecare zi cu aceeasi pasiune mistuitoare iubirea lor sincera si devotata, jurandu-si ca niciodata nu au sa se desparta si indraznind sa viseze chiar la un viitor impreuna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu