Februarie extrem - Impresii

Recunosc ca nu am fost prea vrednica cu cartea asta. Mi-am achizitionat-o in urma cu mult timp, aproape cand a aparut. Dar am tot amanat sa o citesc, ba gaseam altceva de facut, ba ma apucam de invatat si citit alte chestii si nu am realizat ce pierdeam. In mini-vacanta aceasta de Craciun mi-am luat inima in dinti si mi-am zis: Gata! O citesc!

Si asa am facut. E o carte foarte buna. Pe gustul meu si sunt sigura ca va fi si pe placut cititorilor de thrillere. Mi-am dat seama inca din primele pagini in ce directie bate. Genul acesta de carti te absorb si trebuie sa fii dispus sa lasi orice altceva ai avea de facut si sa o citesti, altfel fie pierzi firul actiunii, fie o lungesti prea mult si arzi de nerabdare pana afli ce se mai intampla cu personajele, in ce directie o vor lua lucrurile.
E genul de thriller care atrage cititorul dupa cum am spus mai devreme. Ceea ce mi s-a parut putin obositor a fost folosirea in exces a neologismelor. Ajunsesem sa cred la un moment dat ca citesc o carte intr-o alta limba si am nevoie de un dictionar langa mine in permanenta. Poate nu am mai citit eu de mult timp si am ramas putin in urma cu dexul meu personal :) trebuie sa-i mai fac cate un upgrade.
Mi-a placut faptul ca parea destul de bine documentat. Acum nu am ajuns sa ma documentez daca se bazeaza pe studii reale, dar parea destul de bine pus la punct.
Altceva ce mi-a placut a fost faptul ca desi l-am privit putin critic la inceput, cautand greseli de scriitor amator, am descoperit de-a dreptul socant ca e chiar bun. Iar spre final ma intrebam daca citesc un roman de-al lui Dan Brown sau e chiar romanul lui Cristian Niculcea.
Finalul a fost apoteotic. Mi-a placut cum s-a adeverit zicala: "Cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Si in plus dupa parerea mea are un final care nu doar a lasat loc de 'va urma', ci cere o a doua parte in serie.
Asa ca asteptam sa vedem ce se va intampla pe mai departe! Multa bafta si sanatate scriitorului pentru a continua sa scrie in acelasi mod.