Ciuleandra - Citate

"Crima naste ispasirea. "

"Pentru bolile sufletesti nu exista doctor mai bun decât bolnavul însusi!"

"Am fost medic si pacient Asta e important. Restul-- fum. Ai suferit, s~a risipit si n-a ramas nimic decât pacientul in fata medicului, si medicul în fata constiintei..."

"vrei bine dar ai rau "

Ciuleandra - Rezumat

In seara in care avea loc un mare bal la Palat, Puiu Faranga, o ucide pe sotia sa, Madeleine, aparent fara niciun motiv. Tatal sau, Policarp Faranga, fost ministru al justitiei, ia toate masurile de precautie. Anunta politia si pe domnul prefect de crima care s-a intamplat in familia sa.

            Pentru binele fiului sau, hotareste sa-l puna sa simuleze nebunia. Astfel Puiu ar fi scapat doar cu o internare pentru cativa ani intr-un sanatoriu.

            Il interneaza pentru inceput intr-un sanatoriu, unde avea oarecum relatii pana se va constata daca a fost sau nu in deplinatatea facultatilor mintale.

Ciuleandra - Doar in 25 de cuvinte

“O crima odioasa are loc in familia Faranga. Puiu, cel care o ucisese pe nevasta lui, trebuie sa simuleze nebunia pentru a scapa de inchisoare.”

Ciuleandra - Impresiile mele

O carte frumoasa, ca de altfel toate cartile lui Liviu Rebreanu. Fascinanta poveste, ce pleaca de la un dans popular si se incheie foarte ciudat.

Fata capitanului - Doua cuvinte despre autor

Aleksandr Sergheevici Puşkin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne. Puşkin a fost iniţiatorul folosirii dialectului local în poeziile şi piesele sale, creând un stil propriu de amestec al naraţiunii cu teatrul, idila şi satira—asociate cu literatura rusă şi influenţând major scriitorii ruşi care i-au urmat.

Fata capitanului - Citate

"Pazeste ti cinstea înca de tânar."

"Sapte pacate, o singura judecata"

"De ocara nu ti cade coroana de pe cap"

"Ah, fata, fata prea frumoasa,
Tu te mariti si pleci de acasa.
Dupa cuvântul cuviintei,
Întreaba ti rudele, parintii...
Tu te mariti, dar mai nainte,
În loc de zestre — aduna ti minte."

Fata capitanului - Rezumat

Piotr Andreici, fiul lui Andrei Petrovici Griniov, este trimis de tatal lui in armata pentru a sluji patriei si totodata pentru a capata experienta de viata necesara unui barbat adevarat. Desi mama lui nascuse 9 copii el fusese singurul supravietuitor, fratii si surorile lui murinsera inca de mici.
Andrei Petrovici Griniov era un boier destul de respectat asa ca prin relatii reuseste sa gaseasca unr egiment in care sa-l trimita pe fiul sau.
Astfel, Piotr Andreici pleaca urmat de sluga sa Savelici pentru a-si implini obligatia fata de tatal sau.

Fata capitanului - Doar in 25 de cuvinte

"Un roman despre razboi si iubire, onoare si sacrificiu. Atunci cand iubesti esti dispus sa sacrifici tot ce ai pentru onoarea persoanei de langa tine."

Fata capitanului - Impresiile mele

O carte frumoasa despre razboi si iubire. Din carti aflam si noi cum statea treaba cu onoarea aparata de catre cavaleri pentru ca in ziua de azi rar se mai intampla sa vezi in barbatii de langa noi un cavaler in adevaratul sens al cuvantului.

Urmeaza...

Fata capitanului... Ciuleandra... Parfum de femeie...

Ciulinii Baraganului - Doua cuvinte despre autor

Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila — d. 16 aprilie 1935, Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor român de limbă română şi franceză.
Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec.

Ciulinii Baraganului - Citate

"Ah! cat doream sa vorbesc cu cineva care mi-ar fi istorisit nazdravanii, care sa ma minta dar sa ma faca sa visez putin, sa cutez!Si ciulinii nu erau decat vis si indrazneala, invitatie sa schimbi ceea ce ai cu ceea ce ai putea sa ai, fie chiar mai prost. Ori nimic nu-i mai rau decat sa putrezesti locului, atunci cand iubesti intreg pamantul."

Ciulinii Baraganului - Rezumat

Toamna, dupa plecarea berzelor, Baraganul se pregateste pentru un lung somn hibernal. Peisajul este pustiu, arid, singuratic, cu vegetatie putina, cu fantani rare, ars de soare si de seceta, batut de vanturi venite de la miazazi.

Romanul incepe prin prezentarea unei familii sarace. Parintii „saraci ca Iov”, plecasera din Oltenia natala si se stabilisera la Lateni, un sat de langa Borcea, o balta din apropierea Dunarii, bucurosi ca exista peste din belsug. Tatal, Marin, era un impatimit cantaret din fluier, era in stare sa cante „pana cadea jos lesinat de foame”.

Ciulinii Baraganului - Doar in 25 de cuvinte

"Povestea unui baietel caruia ii este dat sa-si piarda parintii mult prea devreme si sa infrunte greutatile vietii de unul singur."

Ciulinii Baraganului - Impresiile mele

Este un roman superb, cu multe descrieri din cate imi amintesc eu. Parca il si vedeam pe Matache alergand dupa ciulini. O carte care fara indoiala merita citita.

Tanase Scatiu - Citate

Niciun citat

Tanase Scatiu - Rezumat

Tanase Scatiu de Duiliu Zamfirescu Tanase Scatiu, al doilea volum din ciclul Comanestenilor, este romanul parvenitului, al mojicului si mitocanului (Al. Sandulescu) Personajul face parte din galeria tipologica a parvenitului, inferior lui Dinu Paturica, desi nu lipsit de viata (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent). Romanul Tanase Scatiu, mai putin izbutit epic decat viata la tara, cazut uneori in desuetudine sentimentala, e mai degraba o concretizare a unei conceptii etice a scriitorului, care sanctioneaza sever personajul care-i repugna evident. D. Zamfirescu a construit in Tanase Scatiu un personaj grotesc, vizibil mai ales prin contrastul cu oamenii de bun simt.

Tanase Scatiu - Doar in 25 de cuvinte

"Este romanul parvenitului, care nu-si cunoste limitele prostiei. Odata ajuns sus nu mai poate vedea de unde a plecat si mijloacele folosite."

Tanase Scatiu - Impresiile mele

Tanase Scatiu este un exemplu viu al tuturor timpurilor de parvenit. Intotdeauna au existat oameni care au vrut sa ajunga undeva cu orice pret si au ajuns daca si-au propus asta. Si au fost oameni care meritau sa ajunga la putere dar carora sansa asta le-a fost luata.

La multi ani!!!

Viata la tara - Doua cuvinte despre autor

Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăineşti (azi Dumbrăveni), judeţul Vrancea - d. 3 iunie 1922, Agapia, judeţul Neamţ) a fost un scriitor român, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române.
Fiul arendaşului Lascăr Zamfirescu. Urmează clasele primare şi gimnaziale la Focşani, iar liceul şi Facultatea de Drept la Bucureşti (licenţiat în 1880), unde leagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin - Romanov, viitor magistrat.