"Toti saptezeci si cinci nu s-au mai intors nicicand -
I-a primit marea in al ei adanc."
"De Silver n-am mai auzit niciodata nimic. Marinarul cel schiop, care mi-a otravit copilaria, a disparut pentru totdeauna din viata mea. Si-o fi gasit vreo consoarta tuciurie si traieste pe undeva fara griji, cu ea si cu capitanul Flint."
"Deodată izbucni o năprasnică explozie de suduieli şi alte zgomote,
scaunele şi masa zburară pârâind, urmă un zăngănit de oţele, apoi un
strigăt de durere şi după o clipă Câine Negru o rupse la fugă cât îl
ţineau picioarele, hăituit de căpitanul furios, amândoi cu săbiile în
mână, cel dintâi sângerând dintr-o rană la umărul stâng. Din uşă,
căpitanul repezi asupra fugarului o ultimă lovitură atât de puternică,
încât cu siguranţă l-ar fi spintecat, dacă firma hanului n-ar fi
oprit-o."
"Fluierând uşor, îşi lunecă privirea de-a lungul golfului, apoi cu glasul
său bătrân, ascuţit şi tremurător, pe care-l dogise desigur tot muncind
la manelele cabestanului, începu să cânte vechiul cântec marinăresc."
"Deşi hainele îi erau jerpelite şi vorba grosolană, nu aducea a marinar
de rând; mai curând părea să fie un comandant sau un secund deprins să
fie ascultat ori să lovească."
"Căpitanul se răsuci pe călcâie; culoarea arămie a feţei lui dispăruse şi
chiar şi nasul i se făcuse vânăt; avea uitătura omului care a zărit o
stafie, ori ceva şi mai rău, dacă există; într-o clipită devenise atât
de bătrân şi de prăpădit."
"Bătrânul marinar a sosit călcând apăsat, la uşa hanului, urmat de un om
care-i ducea cufărul într-o roabă; bătrânul era oacheş, înalt, voinic şi
greoi; coada perucii năclăită de catran îi atârna peste gulerul slinos
al hainei sale albastre; avea mâinile noduroase, pline de crăpături, cu
unghii negre şi rupte; o tăietură de sabie îi brăzda obrazul cu o dungă
urâtă, vânătă-alburie."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu