"Șocul imaginii mi-a golit creierul, apoi stomacul. Și nu mi-a mai revenit în minte. Mă chinui, și mă chinui, dar, pur și simplu, nu-mi amintesc: ceea ce am văzut e cumva blurat, ca o față dintr-o fotografie. Tata spune că e mai bine așa. Trebuie să uit orice am văzut în noaptea aceea și să-mi amintesc că întotdeauna am avut o imaginație bogată. Și să nu mai pomenesc de asta în vecii vecilor."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu