"Acum lasa-mi mana si nu ma mai privi atat, ca o sa-ti strici ochii."
"Aceeasi plecare ca a trenului tragic din februarie, la aceeasi ora, in aceeasi framantare a garii, in acelasi zgomot, aceeasi fumaraie. Decat ca acum era inca lumina, un amurg clar, de o infinita blandete."
"Gandul se infigea intr-insa ca o consecinta, ca un sfarsit necesar."
"Iar pentru a infaptui acest vis, numai un gest, suprimarea unui om, a bestiei, a plantei care iti incurca mersul, si pe care o strivesti."
"Ce inseamna necunoscutii cazuti in drum, striviti sub roti? Mortii fusesera luati, sangele fusese spalat, iar ele porneau din nou mai departe intr-acolo spre viitor."
"Lumea omora, deci, fara mila iar viata ramanea aceeasi."
"La ce bun sa spuna adevarul, daca minciuna avea crezare?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ... -
Este prima carte a seriei cu Melania formata din volumele: Cianura pentru un suras, Buna seara, Melania! si 320 de pisici negre. Rodica Ojog...
-
In seara in care avea loc un mare bal la Palat, Puiu Faranga, o ucide pe sotia sa, Madeleine, aparent fara niciun motiv. Tatal sau, Pol...
-
"Toată credinţa lui ţi se pare greşită. Ei, nu mai spune! Şi a ta care e? Dacă o ai, pune-ţi pielea la bătaie pentru ea, nu pretinde do...
-
Şi daca un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui să verse sînge, să treacă peste cadavre, conştiinţa lui, după părerea mea, ar trebui să...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu