La momentul morții sale, avea vârsta de 57 de ani și a fost menționat de mai mulți critici literari ca unul dintre cei mai mari scriitori în viață, fiind considerat un posibil viitor câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură. Într-un interviu din 2007, Horace Garriepy, fostul secretar al Academiei Suedeze, i-a menționat pe Sebald, Ryszard Kapuściński și Jacques Derrida ca trei scriitori recent decedați care ar fi meritat să fi fost laureați ai premiului Nobel.
Sebald s-a născut în Wertach, Bavaria și a fost unul dintre cei trei copii ai soților Rosa și Georg Sebald. Din 1948 până în 1963 a trăit în Sonthofen. Tatăl său s-a înrolat în Reichswehr în 1929 și a rămas în Wehrmacht în timpul regimului nazist. Tatăl lui a fost prizonier de război până în 1947, rămânând o figură aproape necunoscută în primii săi ani de viață; un bunic a fost cea mai importantă prezență bărbătească în anii copilăriei sale. Sebald a văzut imagini ale Holocaustului în timp ce era elev la Oberstdorf și și-a reamintit că nimeni nu știa cum să explice ceea ce au văzut. Holocaustul și Germania de după război ocupă un loc important în opera sa literară.
Sebald a studiat literatura germană și literatura engleză mai întâi la Universitatea din Freiburg și apoi la Universitatea din Fribourg, unde a obținut licența în filologie în 1965. A lucrat ca lector la Universitatea din Manchester din anul 1966 până în 1969. S-a întors la St. Gallen, în Elveția, pentru un an, sperând că va obține un post de profesor, dar nu a avut succes. Sebald s-a căsătorit în 1967 cu Ute, originară din Austria. În 1970, el a devenit lector la University of East Anglia (UEA). Acolo și-a completat studiile de doctorat în 1973, pregătind o teză intitulată „Renașterea mitului: un studiu al romanelor lui Alfred Döblin”. Sebald a obținut titlul de doctor habilitat la Universitatea din Hamburg în 1986. În 1987 a fost numit profesor de literatură europeană la UEA. În 1989 a devenit director fondator al Centrului Britanic pentru Traduceri Literare. El a trăit în Wymondham și Poringland în timp ce preda la UEA.
Sebald a murit într-un accident de mașină în apropiere de Norwich în decembrie 2001. Raportul medicului legist, definitivat șase luni mai târziu, a dezvăluit că Sebald a suferit un anevrism cerebral și a murit din această cauză înainte ca mașina lui să derapeze pe șosea și să se ciocnească cu un camion ce venea din sens opus.[15] Alături de el se afla în mașină fiica lui, Anna, care a supraviețuit accidentului. Este îngropat în curtea bisericii St. Andrew din Framingham Earl, aproape de locul în care a trăit.
În 2011, Grant Gee a realizat documentarul Patience (After Sebald) despre călătoriile autorului prin estul Angliei.
Scrierile lui Sebald sunt axate în mare măsură pe tema memoriei și a pierderii memoriei (atât personale, cât și colective) și a degradării (de civilizații, tradiții sau obiecte fizice). Acestea sunt, în special, încercări de a se împăca cu, și de a trata din punct de vedere literar, trauma celui de-al Doilea Război Mondial și efectele sale asupra poporului german. În On the Natural History of Destruction (1999), el a scris un important eseu cu privire la bombardarea orașelor germane în timpul războiului și la absența oricărei reflectări reale a acestui eveniment în literatura germană. Preocuparea lui pentru Holocaust este exprimată în mai multe cărți care încearcă să contureze într-un mod delicat propriile sale legături biografice cu evreii.
Romanele sale distinctive și inovatoare romane au fost scrise într-o germană elaborată (un pasaj în Austerlitz este faimos printr-o propoziție întinsă pe 9 pagini) și oarecum intenționat de modă veche, dar sunt bine cunoscute prin traducerile în limba engleză (realizate în principal de Anthea Bell și Michael Hulse) pe care Sebald le-a supravegheat îndeaproape. Este vorba de Vertigo, Imigranții, Inelele lui Saturn și Austerlitz. Ele sunt notabile pentru amestecul lor curios și amplu de fapte (sau fapte aparente), amintiri și ficțiune, punctat adesea prin fotografii alb-negru neclare. Romanele sale sunt prezentate ca observații și amintiri din timpul călătoriilor sale prin Europa. Ele au, de asemenea, un simș sec și răutăcios al umorului.
Sebald a fost, de asemenea, autorul a trei cărți de poezie: For Years Now cu Tess Jaray (2001), After Nature (1988) și Unrecounted (2004).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu