Mizerabilii - Citate

"Priveşti o stea pentru că e luminoasă şi pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce şi o taină mai mare: femeia."

"Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul."

"Gândirea e munca inteligenţei, visarea e voluptatea ei. A înlocui gândirea cu visarea înseamnă a confunda hrana cu otrava."


"Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor."

"Voi, cei care suferiţi pentru că iubiţi, iubiţi încă şi mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi în ea."

"Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni."

"Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură fiinţă, preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire."

"Să călătoreşti înseamnă să te naşti şi să mori în fiecare clipă."

"Pentru a şti să taci îţi trebuie un mare talent."

"Orice sabie are două tăişuri, cine răneşte cu unul se răneşte cu celălalt."

"Diamantele nu se gasesc decat in vagaunile intunecate ale pamantului, iar adevarurile nu se gasesc decat in adancurile cugetarii."

"Sunt in lumea asta doua fiinte care tresar din adancuri: mama care-si gaseste copilul si tigrul care-si gaseste prada."

"Una din urmarile virtutii e trufia. E intre ele o punte faurita de diavol."

"Ideal, absolut, desavarsire, infinit – cuvinte intru totul la fel."

"Lumina zorilor, cand rasare, indrazneste. Sa incerci, sa sfidezi, sa staruiesti, sa fii statornic, sa-ti fii credincios tie insuti, sa te iei la tranta cu destinul, sa uimesti dezastrele cu sangele tau rece, sa infrunti puterea nedreapta, sa insulti biruinta care s-a imbatat, sa nu-ti pierzi cumpatul si sa tii piept."

"Există un spectacol mai mare decât întinsul mării: cerul. Există şi un spectacol mai mare decât cerul: sufletul omenesc."

"Când dragostea a strâns laolaltă şi a contopit două suflete într-o unitate sfântă şi îngerească, aceste fiinţe au găsit taina vieţii. Nu sunt decât cele două tulpini alea aceluiaşi destin; sunt două aripi ale aceluiaşi suflet. A iubi înseamnă a pluti."

"Ceea ce începe dragostea nu poate fi încheiat decât de Dumnezeu."

"Dacă eşti piatră, fii magnet; dacă eşti plantă, fii simţire, dacă eşti om, fii iubire."

"Fii fericit, rămâi în înaltul cerului, fii îngerul unui înger, rămâi în lumină, mulţumindu-te cu atât, şi nu te îngrijora de felul în care un biet osândit se apucă să-şi sfâşie pieptul şi să-şi facă datoria; ai în faţa dumitale un mizerabil, domnule!"

"Dragostea e sufletul însuşi. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină, ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului."

"Faptul că te-ai urcat nu te împiedică să cazi."

"Acolo unde sfârşeşte traiul din puţin, începe traiul din nimic."

"Idealul trebuie să fie respirabil, satisfăcător şi hrănitor pentru sufletul omului."

"Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi."

"Acolo unde domneşte întunericul, încolţeşte păcatul. Vinovatul nu e cel ce păcătuieşte, ci acela care-l ţine în întuneric."

"A şti este o nevoie vitală, a gândi este o necesitate, adevărul este hrană ca şi pâinea. O minte nehrănită cu ştiinţă şi cu înţelepciune slăbeşte."

"Dumnezeu e în fiecare lucru, dar toate îl ascund. Lucrurile sfinte sunt cufundate în noapte, fiinţele sunt opace. A iubi o fiinţă înseamnă a o face străvezie."

"Viitorul e încă şi mai mult al inimilor decât al minţii. Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului îi trebuie ceea ce nu se isprăveşte niciodată."

"Ah, ce adevărat e că fiinţa iubită devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, dacă Tatăl Ceresc n-ar fi făcut dinadins întreaga fire pentru suflet, şi sufletul pentru dragoste!"

"Moartea îşi răscumpără uneori cruzimea printr-un fel de măreţie cumplită. Pe rug sau într-un naufragiu poţi fi mare; în mijlocul flăcărilor, ca şi în mijlocul valurilor, semeţia e cu putinţă; te înalţi pierind în ele."

"Fericit e chiar în mijlocul spaimelor cel căruia Dumnezeu i-a dat un suflet vrednic de dragoste şi de nefericire. Cel care n-a văzut lumea şi inima oamenilor sub această îndoită lumină n-a văzut nimic adevărat şi nu ştie nimic. Sufletul care iubeşte şi care suferă trăieşte o stare sublimă."

"Încăierarea pe viaţă şi pe moarte între egoism şi datorie, când dăm aşa înapoi, pas cu pas, din faţa idealului nostru de neschimbat, rătăciţi, înverşunaţi, disperaţi de a bate în retragere, apărând fiecare bucăţică de teren, sperând într-o scăpare cu putinţă, căutând o ieşire. Ce neaşteptată şi grozavă piedică, în care te simţi încolţit din toate părţile!"

"Dumnezeu nu poate dărui fericirii celor care se iubesc decât o durată fără capăt. După o viaţă de dragoste, o eternitate, da, e o întregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinţă să facă ceva mai mare decât fericirea desăvârşită pe care o dă sufletului iubirea. Dumnezeu e împlinirea în cer. Dragostea e împlinirea oamenilor."

"Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi nici un gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar. Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoţii josnice, care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanităţile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ."

"Suprema fericire a vieţii ţi-o dă convingerea că eşti iubit; iubit pentru tine însuţi, mai bine spus, iubit chiar fără voia ta."

"E societatea cea care-şi cumpără o roabă. De la cine? De la mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la părăsire, de la sărăcie. Dureros tîrg. Un suflet pentru o bucată de pîine. Mizeria oferă, iar societatea primeşte. Se zice că nu mai există sclavie în civilizaţia europeană. E o greşeală. Ea continuă să existe, dar nu apasă decît aspura femeii şi se numeşte prostituţie."

" Îşi mărturisea că în viaţa lui nu datorase nimănui nici un ban. Pentru el o datorie era începutul unei robii. Ba chiar îşi spunea că un creditor e mai rău decît un stăpîn; fiindcă stăpînul nu-ţi stăpîneşte decît fiinţa ta, creditorul însă îţi stăpîneşte demnitatea şi poate s-o înjosească."

"Singura primejdie socială e întunericul. Umanitatea înseamnă egalitate. Toţi oamenii sunt din aceaşi argilă. Nu există nici o deosebire, cel puţin aici pe pămînt, în soarta lor. Aceeaşi umbră înainte de a se naşte, aceeaşi carne în timpul vieţii, aceeaşi ţărînă după moarte. Dar neştiinţa amestecată în aluatul omenesc înnegreşte. Această negreală de netămăduit pătrunde înăuntrul omului şi acolo devine Răul."

"Ideile nu dau înapoi, după cum nici rîurile nu se mai întorc la izvoare. Aşa că cei ce resping viitorul să mediteze la acestea. Spunînd "nu" progresului, ei nu condamnă viitorul, ci pe ei înşişi. Îşi iau pe capul lor o boala neagră. Îşi injectează trecutul. Nu există decît un fel de a respinge marele "mîine" : să mori."

"Nu e destul să fii fericit, trebuie să fii împăcat cu tine însuţi."

"Pentru Adele FoucherIubita mea,
Cand doua suflete, care se doresc unul pe celalalt, oricat de departe se aflau unul de celalalt se gasesc in sfarsit… o unire puternica si pura la fel ca sufletul insasi… incepe pe pamant si continua pentru totdeauna in ceruri. Aceasta unire este dragostea, dragostea adevarata… o religie, a carei credinta este cel iubit, a carei viata se naste din devotiune si pasiune, si pentru care cele mai mari sacrificii sunt cele mai dulcii delicii.Asta este dragostea ce tu mi-o inspiri… Sufletul tau e capabil sa iubeasca cu puritatea si pasiunea ingerilor; dar poate el trebuie sa iubeasca numai un alt inger, gand care ma cutremura cu deznadejde.
Al tau pentru totdeauna"

"Una din urmarile virtutii e trufia. E intre ele o punte faurita de diavol."

"Ideal, absolut, desavarsire, infinit – cuvinte intru totul la fel."

"Sa indraznesti, acesta e pretul progresului!"

"Lumina zorilor, cand rasare, indrazneste. Sa incerci, sa sfidezi, sa staruiesti, sa fii statornic, sa-ti fii credincios tie insuti, sa te iei la tranta cu destinul, sa uimesti dezastrele cu sangele tau rece, sa infrunti puterea nedreapta, sa insulti biruinta care s-a imbatat, sa nu-ti pierzi cumpatul si sa tii piept."