Cel mai insemnat reprezentant al romantismului francez, Victor Hugo, a  scris romanul "Oamenii marii" in perioada petrecuta in exil in insula  Guernsey din Arhipelagul Manecii.   Impresionat de farmecul acestei insule si de poporul ei, autorul  dedica "acestui colt din batranul pamant normand" cartea scrisa in 1866,  ale carei personaje sunt locuitori ai arhipelagului, oameni deosebiti  prin curajul, solidaritatea si firea lor intreprinzatoare.
   In dimineata unei zile de Craciun de la inceputul secolului al  nouasprezecelea, marinarul Gilliat o intalneste pe tanara Deruchette,  nepoata armatorului Lethierry. Gestul fetei de a-i scrie numele pe  zapada, frumusetea si gingasia ei ii atrag atentia si il fac sa ii  poarte o dragoste ce va deveni tot mai intensa cu trecerea timpului.   Fiu al unei englezoaice stabilite in Guernsey, Gilliat locuieste in  "Casa de la capatul drumului", despre care superstitiile locale spuneau  ca ar fi bantuita. 
Indemanarea, priceperea, dar si firea singuratica il  fac sa para un vrajitor in ochii localnicilor, unii dintre ei temandu-se  de el. Oamenii indrazneti si fara prejudecati il simpatizeaza si ii  lauda cumpatarea, cunoasterea mai multor meserii si faptul ca era un  pilot innascut. Castigarea unei nave la regata locala ii aduce stima  armatorului.   Naufragiul vaporului cu aburi “Durande” ii ofera lui Gilliat prilejul  de a-si arata iscusinta si, in acelasi timp, ii da sansa de a intra in  familia lui Lethierry, acesta promitand mana nepoatei sale celui ce va  recupera nava. Cu eforturi supraomenesti, reuseste sa aduca nava  “Durande” in port si are parte de recunostinta armatorului, care ii  ofera comanda vaporului si ii propune casatoria cu Deruchette.   Deznadejdea fetei, care il dorea ca sot pe tanarul reverend Ebenezer,  il determina pe Gilliat sa renunte la visul sau de o viata. Nobletea lui  sufleteasca nu-i permite sa se bucure sacrificand fericirea celei pe  care o iubeste, astfel ca ii ajuta pe cei doi sa se casatoreasca.   Dureroasa resemnare il conduce spre stanca Gild-Holm’Ur, unde Gilliat  isi incheie existenta, acceptand cu tristete si liniste o noua  implinire.
"Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască, şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de ea." (Suferințele tânărului Werther - Goethe)
Postare prezentată
Invitatie la vals - Citate
"Nu mai am putere sa vreau." "Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa ce a gasit cheia care descuie usa t...
27 martie 2011
Oamenii marii - Rezumat
Etichete:
Oamenii marii,
rezumat,
roman de aventura,
roman de dragoste,
Victor Hugo
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
- 
Domnul Vucea este noul invatator pe care il are cel care scrie povestea. Inainte de a-l cunoste efectiv pe dascalul scolii domnesti, poves...
- 
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ...
- 
Mara este o femeie rămasă văduvă cu doi copii pe nume Persida şi Trică, pe care îi iubea nespus de mult şi pentru care era capabilă să facă...
- 
Şi daca un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui să verse sînge, să treacă peste cadavre, conştiinţa lui, după părerea mea, ar trebui să...
- 
Jane Eyre este o micuta orfana in varsta de 10 ani, crescuta din obligatie de matusa sa dna Reed, la Gateshead Hall, alaturi de cei tre...

 
 
 
 
Impresionant gestul lui Gilliat, a pus inainte fericirii sale pe cea a celei pe care o iubea.
RăspundețiȘtergereDa. Cu adevarat impresionant. O iubea, iar atunci cand cineva iubeste este in stare sa faca lucruri care poate uneori nu-si merita efortul.
RăspundețiȘtergere