Romanul debuteaza cu prezentarea personajului Dona St. Columb, o femeie din inalta societate a Londrei. Ea ia decizia de a se retrage impreuna cu copii ei la Nevron, satula de superficialitatea vietii la oras.
Isi doreste sa scape atat de lumea care o dezgusta, cat si de propriul sot, omul care, fara sa aiba un defect anume, este lipsit de aspiratii.
Insa Nevronul pe care se astepta ea sa-l gaseasca, cel vizitat cu cativa ani in urma, nu mai exista. Acum resedinta este neingrija, populata de un singur servitor, intr-un cuvant expresia suprema a parasirii.
Dona remarca anumite indicii care ii dau de banuit ca in casa ei ar fi locuit un barbat in tot acest timp. Servitorul William neaga tot.
Tanara femeie isi traieste viata in autoimpusa izolare. Pentru cateva saptamani traieste o viata fermecatoare fara a avea restrictii, nici macar zvonurile legate de o banda de piratii care ar umbla prin prajma nu o tulbura. Asta pana cand, intr-una din plimbarile ei siguratice, se trezeste prizoniera piratilor. In acest fel ea il intalneste pe Jean-Benoit Aubery, conduucatorul bandei.
Departe de a se încadra în tiparul obişnuit al piratului barbar şi însetat de violenţă, francezul se dovedeşte mai degrabă poetic, plin de calităţi. Fără a exprima acest lucru în cuvinte, el înţelege perfect situaţia Donei. Tânăra este eliberată, nu înainte de a fi trecută pe lista echipajului, cu funcţia de băiat de serviciu.
Pe măsură ce timpul trece, între Dona şi Aubery se naşte o poveste de dragoste. Cu ajutorul lui William, Lady St. Columb devine, în ascuns, membru al bandei de piraţi şi chiar participă la o expediţie a acestora. Idila riscă să ia sfârşit în clipa în care soţul Donei apare la Navron. La scurt timp după aceea, francezul este prins.
În aceste circumstanţe, Dona îşi asumă un risc enorm şi devine, pentru ultima dată, „băiatul de serviciu”. Printr-un şiretlic, ea îl eliberează pe francez. Cei doi petrec o ultimă noapte în aşteptarea vaporului, iar în zori, visul se destramă. Romantici, dar realişti în acelaşi timp, ei acceptă că iubirea lor nu e sortită să se materializeze. Înfruntă despărţitea trişti, dar încrezători în puterea vindecătoare a timpului.
“Golful francezului” expune o poveste de dragoste tulburatoare, poveste care in sine simbolizeaza evadarea din banalul, monotonia si insipidul vietii.
"Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască, şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de ea." (Suferințele tânărului Werther - Goethe)
Postare prezentată
Invitatie la vals - Citate
"Nu mai am putere sa vreau." "Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa ce a gasit cheia care descuie usa t...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
Ceva lipsea blogului meu, dar nu intelegeam ce. Acum m-am prins! Cateva citate din operele despre care incerc sa scriu cateva cuvinte si sa ...
-
În "Călătoriile lui Gulliver" (roman început în anul 1721 şi terminat în 1726), cu titlul complet "Călătorii în mai multe ţă...
-
"Ah! cat doream sa vorbesc cu cineva care mi-ar fi istorisit nazdravanii, care sa ma minta dar sa ma faca sa visez putin, sa cutez!Si...
-
"Era o noapte minunată, o noapte cum numai în tinereţe pot fi nopţile" "Sunt un visător; trăiesc atât de puţin în realitate ş...
-
Amy Dorrit nu se prea impaca cu noua ei viata. Aceea de domnisoara foarte instarita. Incearca sa se acomodeze la noul ei statul numai de dra...
super
RăspundețiȘtergere