Barbati si alte catastrofe - Rezumat

Se pare că multe din cunoştinţele şi abilităţile pe care oamenii şi le formează, unii mai atent, alţii mai neglijent, se retrag cînd apare iubirea. Sau nu neapărat cînd e vorba de iubire, aceasta nefiind o condiţie obligatorie, ci de relaţii intime.
Cartea lui Kerstin Gier se ocupă, cu un umor cînd mai negru, cînd mai roz, tocmai de problema iniţierii şi dezvoltării relaţiilor între cele două sexe. Felul în care autoarea tratează tema este mai degrabă sarcastic, în tuşe repezite, fără a trece de nivelul descrierii unor dificultăţi sentimentale cu care se confruntă eroina cărţii şi prietenele ei.
La prima vedere, Bărbaţi şi alte catastrofe este "literatură pentru fete", o mică răzbunare ficţională în urma căreia bărbaţii ies şifonaţi, iar femeile victorioase, mai atrăgătoare şi mai pregătite pentru o nouă luptă în istoria relaţiilor. Judith, studentă la germanistică şi cu un viitor cam ceţos în faţă, este naratoarea acestui roman în care catastrofele cotidiene capătă proporţii de basm. Printre acestea, bărbaţii ocupă locul principal, fie că e vorba de iubitul ei, Holger, suma tuturor defectelor, fie că e vorba de soţii/iubiţii prietenelor sale, nici ei foarte departe de Holger. S-ar zice că ochiul povestitorului vede doar o jumătate de lume: cea a defectelor, a dezavantajelor, a rateurilor. În orice caz, această viziune are umorul său, pentru că, oricît ar fi de "păţită", Judith se lasă atrasă în tot felul de relaţii dezastruoase. Protagoniştii sunt, desigur, plini de intenţii bune, însă...nu se potrivesc.
Ceea ce mi-a stîrnit interesul la acest roman este faptul că naratoarea, contrar aşteptărilor, nu se fereşte din calea propriei ironii. Astfel, viziunea sarcastică asupra lumii este generalizată, nu există "bunii" şi "răii", ci doar "nepotriviţii".În acest inventar de relaţii defectuoase, nu sunt doar bărbaţii cei insensibili, nepăsători, lăudăroşi, mincinoşi. Această "echitate" în descriere face din Bărbaţi şi alte catastrofe un extras din realitatea cotidiană. Poate că, mai mult, cartea ilustrează o tendinţă reală, aceea de a evita implicarea în relaţii autentice, pe baza ideii că riscul este prea mare. Poate că nu, şi atunci este doar o caricatură a lumii, prea puţin nuanţată.
Oricum ar fi, e o lectură plină de umor şi de surprize, iar dacă nu gustaţi deriva personajelor prin vieţile lor sentimentale, e posibil să vă placă totuşi fragmentele care ridiculizează hiper-psihanalizarea şi alte obiceiuri sociale ale modernităţii.

Sursa