"Splendida cetate a celor o mie de sori" urmărește povestea emoționantă a două femei născute în Afganistan la distanță de o generație una de cealaltă. Destinele lor se întrepătrund inițial fără că ele să aibă de ales, însă greutățile pe care le au de înfruntat împreună ajung să le unească în mod irevocabil.
Prima parte a romanului o are în prim plan pe Mariam, un copil bastard, sau o harami așa cum este menționat în carte, născută din aventura tatălui său cu mama care ocupa funcția de menajeră în casa acestuia. Jalil este un bărbat bogat, un om de afaceri ce are deja trei soții și mai mulți copii legitimi, astfel încât Mariam crește alături de mama sa Nana, într-o colibă sărăcăcioasă și izolată, construită de Jalil în apropierea orașului unde acesta locuiește. Întreaga copilărie a lui Mariam se învârte în jurul zilelor în care tatăl vine să o viziteze, așteptând o săptămână întreagă cu nerăbdare ziua în care el va veni și va petrece câteva ore alături de ea. Mariam nu se lasă influențată de disprețul și neîncrederea pe care mama sa le afișează în privința lui Jalil și visează mereu la ziua în care tatăl său o va lua la el acasă, sau ziua în care îi va cunoaște pe toți frații și surorile sale.
Prima tragedie, care schimbă iremediabil cursul vieții lui Mariam, se petrece atunci când aceasta împlinește abia 15 ani. Așteptându-și ore în șir tatăl ce promisese să o ducă la cinematrograful său, Mariam decide să plece în căutarea acestuia în oraș, în ciuda împotrivirilor mamei sale. Astfel că după o noapte petrecută în frig pe treptele casei lui Jalil, fără ca acesta să o primească sau să discute cu ea, odată întoarsă acasă o găsește pe Nana spânzurată de unul dintre copacii de lângă colibă.
Durerea pierderii mamei sale este urmată în scurt timp de un nou moment definitoriu pentru existența fetei, întrucât Jalil hotărăște să o mărite cu un bărbat cu aproape 40 de ani mai în vârstă ca ea. Alături de Rasheed ea se va muta în Kabul, departe de orașul Herat unde crescuse și unde rămân toate amintirile unei copilării spulberate.
Iluzia unei căsnicii liniștite alături de Rasheed durează doar până la prima sarcină pierdută, urmată apoi de altele sarcini care sfârșesc la fel și de ura bărbatului care se întoarce împotriva ei, umilind-o și agresând-o fără motiv, ori de câte ori găsește un prilej.
Subiectul romanului se întinde pe o durată de aproximativ 30 de ani, din perioada în care Afganistanul era sub conducere comunistă și femeile se bucurau de drepturi și libertăți precum cel de a studia și a lucra în afara casei, până în vremea războiului dintre ruși și Mujahideeni, care distruge complet orașul, aduce haosul și teroarea în rândul populației și reinstituie un regim strict în privința educației și drepturilor femeilor.
Cea de a doua protagonistă a romanului este Laila, o tânără aflată la aceeași vârstă ca și Mariam în momentul în care își pierde părinții. Cu toate că până atunci crescuse într-o familie în care tatăl îi încurajase studiile și nu îi îngrădise în niciun fel visele sau libertatea, Laila ajunge tot în “ghearele” deja bătrânului Rasheed, care îi propune să o ia de soție și să îi ofere astfel protecția sa. Laila acceptă, fiind nevoită să o facă datorită copilului pe care îl purta deja în pântece, rod al singurei iubiri de până atunci din viața Lailei. Tariq, tânărul care era tatăl copilului, plecase din țară alături de părinții săi din cauza războiului și îi propusese fetei să îl însoțească și să devină soția lui. Acum însă Laila aflase că Tariq a fost ucis în drumul său spre Pakistan, astfel că se vede nevoită să accepte propunerea lui Rasheed pentru a putea păstra în secret copilul bărbatului pe care îl iubise.
Mariam și Laila devin astfel ambele victime ale aceluiași bărbat nemilos, nedrept și violent. Cele două femei sunt unite prin suferința și ura pe care o poartă soțului care pare mai mult un bărbat aflat în postura de călău sângeros, bătaia fiind modul preferat prin care acesta alege să își țină sub control soțiile.
Dincolo de subiectul cărții, ceea ce atrage și cucerește cititorul este stilul lui Khaled Hosseini, un stil apăsător și captivant, care te face să uiți de noțiunea timpului și te atrage complet în lumea romanului.
Titlul romanului, Splendida cetate a celor o mie de sori, face referire la un vers pe care tatăl Lailei îl găsește într-un poem ce descrie orașul Kabul.
Sursa
"Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască, şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de ea." (Suferințele tânărului Werther - Goethe)
Postare prezentată
Invitatie la vals - Citate
"Nu mai am putere sa vreau." "Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa ce a gasit cheia care descuie usa t...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
Viaţa lui Pi (2001) a scriitorului de origine canadiană Yann Martel este o carte superba, care incepe interesant, te tine captiv ...
-
Ceva lipsea blogului meu, dar nu intelegeam ce. Acum m-am prins! Cateva citate din operele despre care incerc sa scriu cateva cuvinte si sa ...
-
"Nu pot să-ţi dau creier, dar pot să-ţi ofer o diplomă."
-
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ...
-
Romanul "Nimic nou pe frontul de vest" are ca pilon devotamentul tinerilor pentru țară, dornici fiind să o apere în ajunul Primu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu