În ape adânci - Citate

„E ciudat rău Beckford ăsta. E frumos, chiar splendid pe alocuri, dar ciudat. Îți dă senzația că e separat și diferit de tot ce-l înconjoară. Sigur, e la multe mile distanță de orice – trebuie să conduci ore în șir ca să ajungi într-un loc civilizat. Asta dacă Newcastle îți pare civilizat, lucru de care nu prea sunt sigură. Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari, cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.”

„Ridicol era, de fapt, să ignori acest fapt, să ignori contextul, cât de influețabili pot fi unii oameni – cei sensibili, cei tineri. Adolescenții – copii buni, inteligenți, generoși – se pot îmbăta cu idei.”

„[…] Știa că, de fapt, nu era vina lui – n-avea cum să fie. Cine poate să aleagă de cine se îndrăgostește?”
 
„Durerea, șocul îi afectează pe oameni în moduri bizare. Am văzut oameni care au reacționat râzând la vești proaste, cu aparentă indiferență, cu furie, cu teamă. Sărutul lui Jules din mașină, de după înmormântare, n-avea legătură cu dorința, ci cu durerea, cu nevoia de a simți ceva – orice – în afară de tristețe. Muțenia mea din copilărie a fost probabil rezultatul șocului, al traumei. Pierderea unei surori poate nu seamănă cu pierderea unui părinte, dar știu că Josh Whittaker era apropiat de sora lui, așa că nu-mi vine să-l judec, să iau prea în serios ce spune, ce face și cum se poartă.”

„Să arăți cuiva că ești rănit e cel mai rău lucru pe care-l poți face, nu?”

„Crezi că durerea va fi mai mică, umilința mai suportabilă, dacă nu știe nimeni.”

„Nu sunt ce cred eu că sunt. Nu eram cine credeam că sunt. […] Lucrurile sunt cum sunt, așa cum au fost întotdeauna. Nu pot fi altfel.”