"De abia atunci i se păru lui Miguel că liniștea locului era plină de foșnet, de freamăt, de viermuială; iarba colcăia de tot soiul de jivine veninoase. Aici forfoteau furnici; dincolo, niște păianjeni își țeseau pânza între doi stîlpi de piatră. Și pământul scînteia de o puzderie de ochi galbeni, ca ochii fetei aceleia."
"Micul Lazarus era fără de margini – și în zadar zîmbea prietenos spre chipul ce-l privea din ciobul de oglindă prins între două grinzi: nu avea chip, ci mii și mii de chipuri"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
Cel mai insemnat reprezentant al romantismului francez, Victor Hugo, a scris romanul "Oamenii marii" in perioada petrecuta in e...
-
"Toată credinţa lui ţi se pare greşită. Ei, nu mai spune! Şi a ta care e? Dacă o ai, pune-ţi pielea la bătaie pentru ea, nu pretinde do...
-
Povestea începe la Londra la 2 octombrie 1872. Phileas Fogg este un gentleman necăsătorit, care locuieşte la numarul 7 Savile Row din Burlin...
-
Când zici Dumas, te gândești la cavaleri, la regi și regine la ananghie, la muschetari și, desigur, la Franța. Poate chiar Anglia, depinde... -
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu