"De abia atunci i se păru lui Miguel că liniștea locului era plină de foșnet, de freamăt, de viermuială; iarba colcăia de tot soiul de jivine veninoase. Aici forfoteau furnici; dincolo, niște păianjeni își țeseau pânza între doi stîlpi de piatră. Și pământul scînteia de o puzderie de ochi galbeni, ca ochii fetei aceleia."
"Micul Lazarus era fără de margini – și în zadar zîmbea prietenos spre chipul ce-l privea din ciobul de oglindă prins între două grinzi: nu avea chip, ci mii și mii de chipuri"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
Domnul Vucea este noul invatator pe care il are cel care scrie povestea. Inainte de a-l cunoste efectiv pe dascalul scolii domnesti, poves...
-
O călătorie spre centrul Pământului este un roman scris de Jules Verne din seria Călătorii extraordinare şi publicat în 1864. Profesorul ...
-
În satul Werst (în traducerea română Vereşti) din Transilvania, ciobanul Frik remarcă într-o zi că din vechea cetăţuie în ruine a baronului ...
-
"Era o noapte minunată, o noapte cum numai în tinereţe pot fi nopţile" "Sunt un visător; trăiesc atât de puţin în realitate ş...
-
Nu exista niciun citat deocamdata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu