"De abia atunci i se păru lui Miguel că liniștea locului era plină de foșnet, de freamăt, de viermuială; iarba colcăia de tot soiul de jivine veninoase. Aici forfoteau furnici; dincolo, niște păianjeni își țeseau pânza între doi stîlpi de piatră. Și pământul scînteia de o puzderie de ochi galbeni, ca ochii fetei aceleia."
"Micul Lazarus era fără de margini – și în zadar zîmbea prietenos spre chipul ce-l privea din ciobul de oglindă prins între două grinzi: nu avea chip, ci mii și mii de chipuri"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
Romanul debuteaza cu prezentarea personajului Dona St. Columb, o femeie din inalta societate a Londrei. Ea ia decizia de a se retrage impr... -
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ... -
Shahab este un copil aparent cu probleme. Refuză să vorbească, se poartă ciudat, este închis în el și are o viață interioară bogată cu doi... -
"Era o noapte minunată, o noapte cum numai în tinereţe pot fi nopţile" "Sunt un visător; trăiesc atât de puţin în realitate ş...
-
"Războiul e război. Singurul om bun e omul mort."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu