Werther pleacă să trăiască cu mătușa sa, dar părăsește la scurt timp orașul pentru solitudinea localității Wahlheim. Acolo, cu ocazia unui bal organizat în sat, o cunoaște pe Charlotte S., fiica administratorului S., și, în ciuda faptului că aceasta este deja logodită, se îndrăgostește de ea.
Charlotte este fiica administratorului S., descrisă ca „o femeie foarte frumoasă” cu ochi negri, „bine împlinită, nu prea înaltă”.
„Suferințele tânărului Werther” este un roman romantic reprezentativ, caracterizat de transpunerea unei experiențe reale în ficțiune. Realizată prin intermediul corespondenței între personajul principal Werther și prietenul său, Wilhelm, narațiunea este subiectivă.
Suferințele tânărului Werther este un roman reprezentativ pentru curentul romantic german, „Sturm und Drang”. Tipărit în perioada revenirii romantismului, romanul a avut un succes imens, despre care Goethe a scris în autobiografia sa: "Efectul acestei cărți a fost de mare, imens chiar, și în special pentru că a apărut la momentul potrivit.”
Romanul a fost primit și de critici și de fani cu reacții foarte puternice. Mulți cititori din clasa de mijloc au fost nemulțumiți de alegerea unui personaj principal care, prin felul său de a fi și acțiunile sale, se plasează în opoziție față de valorile morale și religioase burgheze. Sinuciderea era, la acea vreme, un subiect tabu. Mulți au susținut că opera îndeamnă tinerii să se sinucidă, afirmații care au părut confirmate în urma „Werther-Fieber” (fervoarea „Werther”) și a ceea ce a fost numit "un val de sinucideri", care a urmat. Studii recente, cu toate acestea, au confirmat doar o duzină de astfel de sinucideri.
Aceleași critici au venit în principal din partea bisericii și a unor poeți contemporani. Teologul conservator Lavater, de exemplu, a afirmat că Werther este „necreștin” și „în afara decenței”. În unele zone (de exemplu, în Leipzig, Copenhaga și Milano), cartea a fost interzisă pentru pretinsa glorificare a sinuciderii. Goethe a protestat împotriva acestor acuzații susținând că propria supraviețuire este cel mai bun exemplu; el a trebuit să scrie ce a simțit.
Cu toate acestea, el a aplicat pentru a doua editie din 1775 înainte de prima piesa și de a doua, fiecare având un motto-un vers, acesta din urmă s-a încheiat, după cum urmează: "Fii un om si nu ma imita".
În special în rândul tinerilor a izbucnit o adevărată febră Werther, prin care incercau sa imite protagonistul, o figură cult, al cărui stil vestimentar: haina albastra cu nasturi de alama, vesta, cizme maro, top galben si rotunde precum si pălărie, a devenit cunoscut sub numele de moda Werther.
Ca urmare a publicării și succesului cărții întreaga Germanie și, ulterior, restul Europei, a fost cuprinsă de o mișcare culturală pe baza operei. Pentru a se identifica cu Werther și Charlotte, bărbații și femeile au început să afișeze culorile ținutelor cuplului principal de la bal, albastru cu galben și, respectiv, roz cu alb.
În 1974 sociologul David Phillips a numit „efectul Werther" fenomenul psihologic prin care procedeul de mediatizare al unei sinucideri antrenează un șir de sinucideri în populație. Percepută de către public ca „legitimizată” de către mass-media, sinuciderea devine o soluție a problemelor personale. Sinuciderile lui Marilyn Monroe în 1962 și a lui Kurt Cobain în 1994 sunt două cazuri la originea unui efect Werther.
Rezumat preluat de pe wikipedia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu