Nimic nou pe frontul de vest - Citate

"Dar bombardamentul e mai tare. Îţi distruge raţiunea. Mă las şi mai jos sub sicriu să mă ocrotească, chiar dacă Moartea însăşi se află în el."

"Cimitirul e o ruină. Sicrie şi cadavre zac împrăştiate. Morţii au mai fost omorâţi odată, dar fiecare dintre cei sfârtecaţi a salvat pe unul dintre noi."

"N-am auzit niciodată urlete de cai şi nu-mi vine a crede. E toata jalea lunii, e creaţia martirizată, e o durere sălbatică, îngrozitoare, care geme acolo!"

"Am pierdut simţul altor consideraţii căci sunt artificiale. Numai faptele reale sunt importante pentru noi."

"Tăcerea e motivul pentru care icoanele trecutului nu ne stârnesc dorinţe, ci mai degrabă tristeţe - o melancolie imensă şi inexplicabilă."

"Lângă noi zace un recrut cu părul câmpeniu. Şi-a ascuns faţa în palme. Casca i-a căzut. O pescuiesc spre mine şi vreau să i-o pun pe cap. El ridică privirea spre mine, dă casca deoparte şi, ca un copil, îşi vâră capul sub braţul meu, aproape de piept. Umerii înguşti îi tremură. Umeri ca ai lui Kemmerich."

"Pentru nimeni pământul nu e atât de important ca pentru un soldat."

„Acum, suntem obosiţi, deprimaţi, secătuiţi, dezrădăcinaţi şi fără speranţă. Nu ne vom mai putea regăsi în nimic de-acum încolo. Nici nu ne vor înţelege, căci înaintea noastră avem o generaţie care a trăit, ce-i drept, împreună cu noi, anii de aici, dar care a avut înainte un cămin şi o profesie şi acum revine la ele, şi va uita războiul; iar după noi avem o generaţie, asemenea nouă în trecut, dar care ne va fi străină şi ne va înlătura.”

”Am pierdut orice sentiment de solidaritate, aproape că nu ne mai recunoaștem atunci când vreunul dintre noi trece pe sub privirile noastre de animale hăituite. Suntem morți fără simțire, morți care, grație unei scamatorii, a unei magii periculoase, mai pot încă alerga și ucide. "
 
" Un tânăr francez rămâne în urmă, îl ajungem, ridică mâinile, într-una mai ține încă revolverul – nu se știe dacă vrea să tragă sau să se predea – , o lovitură de lopată îi sfârtecă fața. Altul vede asta și încearcă să fugă, o baionetă i se înfige în spate. El sare ca un arc și, cu brațele desfăcute, cu gura larg deschisă a țipat, se prăbușește înainte, iar în spinarea lui se leagănă baioneta. Un al treilea aruncă arma și se ghemuiește la pământ, cu mâinile la ochi.”