Sunt povesti despre bucurie, iertare, dragoste si generozitate. Fiecare dintre cele opt povestiri patrunde adanc in sufletul personajului central feminin, pana la acel sentiment de umanitate si iubire, uneori atat de bine ascuns sau reprimat sub imaginea dura sau indiferenta de zi cu zi.
Sunt povesti cu rasturnari de situatii, povesti ale caror personaje isi gasesc fericirea sau linistea sufleteasca, pacea interioara sau adevarul mult cautat dupa lungi calatorii in directia gresita. Eroinele celor opt povestiri urmeaza calea fericirii altora spre a descoperi, intr-un final neasteptat, drumul spre propria fericire.
Eric-Emmanuel Schmitt
Fiecare povestire trateaza o problema de viata, sensilitatea, bucuria, gasirea iubirii, pierderea ei, durearea disparitiei cuiva drag. Lecturand, mergi pe o cale pe care o crezi batuta deja, previzibila, pentru ca in cele din urma sclipirea de inspiratie a autorului sa te conduca intr-un loc minunat si deosebit, cu totul diferit de propriul exercitiu de imaginatie.
In “Wanda Winnipeg” personajul principal, o femeie bogata cu un trecut umil pierdut in negura vremii trecute, redescopera in oraselul in care si-a trait copilaria si adolescenta, pictorul necunoscut care o ajutase sa dobandeasca ”o stiinta enciclopedica asupra relatiilor dintre un barbat si o femeie in pat”. Sub anonimatul asigurat de schimbarile lasate de trecerea timpului Wanda rascumpara cu o mare suma de bani, in numele pasiunii pentru pictura, gestul de a-si fi abandonat pe neasteptate“profesorul” in urma cu multi ani.
“E o frumoasa zi cu ploaie” pune fata in fata o femeie cinica si un barbat indragostit de viata. Helene nu iubeste nimic, doar ii tolereaza pe cei din jur, inclusive pe Antoine care ii devine sot. Antoine este un optimist, iubeste viata si o iubeste pe Helene. Disparitia lui va fi o usurare si o eliberare pentru Helene sau doar momentul in care ea va intelege ce e iubirea?
“Intrusa” ne-o prezinta pe Odille Versini, suferind de Alzheimer, terorizata in propria casa de imaginea unei femei care ii tulbura linistea cu aparitiile neasteptate. Sub imperiul maladiei care o afecteaza fara sa banuiasca, simtindu-se din nou la 30 de ani, Odille isi gaseste alinarea in vizitele fiului ei in care isi vede sotul – sprijinul de odinioara.
“-Uneori, ajung sa-mi doresc sa vina foarte repede ziua in care mama va redeveni un nou-nascut ca s-o strang in brate. Am sa-i spun in sfarsit cat de mult o iubesc. Va fi un sarut de adio pentru mine. Pentru ea, o sarutare de bun venit…” – superba declaratie de dragoste si intelegere din partea unui copil pentru parintele sau cu probleme…
In “Falsul” abilitatea de a avea incredere este testata in mod diferit de doua femei, cu rezultate surprinzatoare. Aimee nu crede in bunatate si generozitate. Tradata de viata si de iubitul Georges si enervata de bunatatea pe care i-o arata chiriasa Kumiko, se foloseste de un tablou de Picasso pentru a se razbuna pe aceasta. Gestul sau ii adduce pace in suflet si bogatie victimei.
In “Totul pentru a fi fericita” un adulter condamnabil se transforma intr-o superba declaratie de dragoste la fel cum in “Printesa desculta” magia unei nopti de iubire ramane vie dupa 15 ani chiar si dupa descoperirea amanuntelor menite sa destrame farmecul povestii.
In “Odette Toulemonde”eroina isi intalneste autorul preferat, pe Balthasar, impreuna traind o poveste de dragoste neasteptata si socanta.
“Cea mai frumoasa carte din lume”, povestirea care da titlul cartii, ne transporta in mijlocul unui gulag sovietic. Tatyana si colegele sale de suferinta se straduiesc sa gaseasca o modalitate sa transmita mesaje copiilor lor – intamplator sau nu tot fete.Pe foite de tigara si cu un creion furat si tinut ascuns, la sugestia “celei mai sentimentale, mai zapacite, mai blege” dintre ele, eroinele noastre vor scrie “cea mai frumoasa carte din lume”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu