Catch-22 - Citate

    "Specialitatea lui era alfalfa şi a făcut o treabă bună necultivând-o. Guvernul îl plătea bine pentru fiecare arbust pe care nu-l cultiva. Şi cu cât nu cultiva mai multă alfalfa cu atât mai mulţi bani îi dădea guvernul. Iar el a cheltuit fiecare bănuţ astfel câştigat cumpărând mai mult pământ pe care nu cultiva alfalfa."


    "Depravarea te deprimă. Ignoranţa te deprimă. Persecuţia te deprimă. Violenţa te deprimă. Mizeria te deprimă. Lăcomia te deprimă. Crima te deprimă. Corupţia te deprimă. Ştii, nu m-ar surprinde să aflu că eşti un maniaco-depresiv."

    "Câte familii au flămânzit după mâncarea pe care nu puteau să şi-o procure? Câte inimi au fost frânte? Câte sinucideri au loc în aceeaşi noapte, câţi oameni înnebunesc? Câţi gândaci şi proprietari triumfă? Câţi învingători sunt rataţi, succesuri pierderi, oameni bogaţi săraci? Câţi oameni inteligenţi sunt proşti? Câte finaluri fericite sunt de fapt triste? Câţi oameni oneşti sunt mincinoşi, curajoşi fricoşi, loiali trădători, câţi sfinţi n-au fost corupţi, câţi oameni în poziţii de încredere nu şi-au vândut sufletul pe nimic, câţi nici n-au avut suflete? Câte căi drepte n-au fost înşelătoare? Când le aduni pe toate ai să rămâi doar cu copiii şi probabil cu Albert Einstein şi un violonist ori scluptor uitaţi pe undeva."

 “După ce se hotărî să petreacă în spital tot restul războiului, Yossarian le scrise tuturor cunoștințelor că este internat, dar nu menționă niciodată motivul. Într-o zi îi trecu prin cap o idee mai inteligentă. Le scrise tuturor cunoștințelor că urma să plece într-o misiune foarte periculoasă. “Au solicitat voluntari. Este foarte periculos, dar cineva trebuie s-o facă. O să vă scriu de îndată ce mă voi întoarce.” Și de atunci nu mai scrisese nimănui."

"Toți pacienții ofițeri din salon erau obligați să cenzureze scrisorile tuturor pacienților recruți care erau instalați în saloane separate. Era o treabă monotonă și Yossarin constată dezamăgit că viețile recruților erau doar cu puțin mai interesante decât viețile ofițerilor. După prima zi îi trecu orice curiozitate Ca să mai scape de monotonie, inventă diverse jocuri. Moarte tuturor determinanților, declară el într-o zi, eliminând din toate scrisorile care-i treceau prin mână adverbele și adjectivele. În ziua următoare declară război articolelor. Ajunse la un nivel și mai înalt de creativitate în ziua care urmă, înnegrind tot textul scrisorilor, cu excepția articolelor. Simți că acest procedeu crea tensiuni mai dinamice între rânduri și aproape în toate cazurile transmitea un mesaj mult mai universal. Curând după aceea, excluse o parte din formulele de adresare și din semnături, lăsând textul neatins. O dată, șterse o scrisoare întreagă, cu excepția adresării “Dragă Mary”, iar la sfârșit scrise: “Tânjesc dramatic după tine. A.T. Tappman, capelan în Armata Statelor Unite”. A.T. Tappman era numele capelanului grupului.”

„Se căznea din greu să-şi lărgească orizontul vieţii, cultivându-şi plictisul. Dunbar se căznea atât de tare să-şi lărgească orizontul vieţii, încât Yossarian crezu că murise.”