"Iubirea, trebuia să vină pe neaşteptate, cu tunete şi fulgere - uragan din cer care se prăbuşeşte peste viaţă, o schimbă total, smulge voinţele precum frunzele şi târăşte cu el în furtună inima."
"cu îndrazneala, un om razbate totdeauna în lume. "
"Ei bine, încet-încet, zi dupa zi, primavara dupa iarna, toamna dupa vara, toate s-au scurs
una dupa alta, firicel cu firicel, bucatica cu bucatica; s-au dus, au plecat, adica s-au tras
undeva, ca în¬totdeauna îti ramâne ceva la fund, ca sa zic asa... o greutate, ici, pe piept!"
"Spiritul acesta, pozitiv în mijlocul exaltarilor sale, care iubise biserica pentru florile ei,
muzica pentru cuvintele romantelor, literatura pentru atâta¬rile ei pasionale, se razvratea în
fata misterelor credintei, dupa cum se îndârjea si mai aprig împotriva disciplinei de nesuportat
pentru firea ei. "
"daca Charles ar fi vrut, daca ar fi banuit, daca macar o singura data privirea lui i-ar fi
ghicit gândul, din inima ei s-ar fi desprins o bogatie neasteptata de sentimente, asa cum cad
fructele de pe un spalier când îl atingi."
"Nu cumva un barbat trebuia, dim¬potriva, sa stie tot, sa se priceapa perfect la orice, sa te
ini¬tieze în focurile pasiunii, în rafinamentul vietii, în toate tainele?! "
"În dorinta ei, confunda senzualitatile luxului cu bucuriile inimii, eleganta obiceiurilor cu
gingasiile sentimentului. Oare dragostei nu-i trebuia, ca si plantelor indiene, pamânt anume
pregatit si o anumita temperatura?"
"Viitorul era un coridor în¬tunecat de tot si cu usa din fund bine încuiata."
"Îsi dorea un baiat care sa fie voinic si oaches si pe care sa-l cheme Georges; si gândul acesta de a avea un copil, un mascul, îi aparea ca speranta unei revanse pentru toate ne¬putintele ei din trecut. Un barbat, cel putin, e liber; poate sa strabata pasiuni si tari, sa treaca peste orice piedici, sa guste cele mai îndepartate fericiri. Dar o femeie este mereu împiedicata. Inerta si mladioasa în acelasi timp, ea are împotriva-i slabiciunile fapturii ei, si supunerea fata de lege. Vointa ei, ca voalul propriei palarii tinut de o panglica, se zbate la orice adiere de vânt; are totdeauna o dorinta care-o mâna si ceva conventional care-o tine-n loc."
"Credea ca dra¬gostea trebuie sa izbucneasca deodata, cu trasnete si fulgere, ca un uragan ceresc care se abate asupra vietii, o zdruncina , din temelii, smulge tot ce-i vointa ca pe niste frunze si duce în prapastie inima întreaga"
"începea sa simta copleseala pe care ti-o da monotonia vietii atunci când ea nu-i calauzita de nici un interes si nu-i sustinuta de nici o speranta."
"Datorie e sa simti ce este maret, sa-ti fie drag ce este frumos, iar nu sa accepti ce-i conventional în societate,"
"De ce sa tunam împotriva pasiunilor? Nu sunt ele oare singurul lucru frumos de pe pamânt, izvorul eroismu¬lui, al entuziasmului, al poeziei, al muzicii, al artelor, în sfârsit, a tot?"
"nu poti lupta împotriva cerului, nu poti rezista la zâmbetul îngerilor"
"Nu-i desert, nu-i prapastie, nici ocean pe care nu le-as putea trece cu tine. Cu cât vom trai mai mult împreuna, viata va fi ca o îmbratisare tot mai strânsa, mai deplina! Nu ne va mai tul¬bura nimic, nici o grija, nici o piedica! Vom fi singuri, numai unul al altuia, pe veci... "
"De idoli nu trebuie sa te-atingi, ca-ti ramâne poleiala pe mâini."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu