8 octombrie 2017

Khaled Hosseini

 
Khaled Hosseini (n. 4 martie 1965 în Kabul, Afghanistan) este un scriitor afgan-american și medic, originar din Afghanistan. Dupa ce a absolvit facultatea, a profesat ca medic în California, o ocupație care el o aseamănă cu "o căsătorie aranjată" . A publicat trei romane a căror acțiune se intâmplă în mare parte în Afganistan. Ca urmare a succesului cu romanul său de debut Vânătorii de zmeie, decide să își încheie cariera de medic și devine scriitor.


Hosseini s-a născut în Kabul, Afganistan, pe 4 martie 1965. Tatăl său a lucrat ca diplomat, și la varsta de 11 ani, familia a decis să se mute în Franța. Patru ani mai târziu, părinții lui au aplicat pentru azil în Statele Unite ale Americii, unde mai târziu Khaled a obținut cetățenia americană. Hosseini nu s-a mai întors în Afganistan până în 2003, la vârsta de 38, atunci cand "s-a simțit ca un turist în propria lui țară" [3]. În diverse interviuri, a recunoscut că uneori se simte vinovat de supraviețuire pentru că a părăsit țara înainte de invazia sovietică.

Toate cele trei romanele ale sale au devenit bestseller-uri: Vânătorii de zmeie a fost timp de 101 săptămâni pe lista de bestseller-uri. În 2007 publică cel de-al doilea roman al său - Splendida cetate a celor o mie de sori-, care a fost timp de 60 de săptămâni pe lista bestseller-urilor din New York Times. 6. [7] Cele două romane s-au vândut în mai mult de 38 de milioane de exemplare pe plan internațional.

Hosseini se trage dintr-o familie nobilă, de origine paștună, a cărui mamă, bunică și străbunică fac parte din familia Mohammadzai care era la putere in vremea copilariei sale. Membrilor masculini din cadrul familiei sale le-a fost accordat titlul de "Sayyed" (titlu onorific utilizat pentru descendenții de sex masculin ai profetului Muhammad.) În plus, mătușa lui Hosseini a fost mama prințului Mostafa Zaher, nepotul regelui Zaher Shah (1914-2007). În 1973 prințul Mohammad Daud l-a îndepărtat de la putere pe vărul său, regele Mohammad Zaher Shah, a proclamat Afganistanul Republică și s-a autointitulat președinte. Câțiva ani mai târziu, fracțiunea paștună din cadrul Partidul Popular Democrat din Afganistan a răsturnat regimul lui Daud, punând astfel capăt domniei familiei nobile Mohammadzai.

Hosseini s-a născut pe 04 martie 1965 în Kabul, Afganistan, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei. Tatăl său, Nasser, a fost un musulman moderat care a lucrat ca diplomat pentru Ministerul Afacerilor Externe de la Kabul, iar mama sa a lucrat ca profesor de limba persană la un liceu de fete, ambii fiind din regiunea Herat. În ceea ce îl privește, el insuși a declarat: "eu nu sunt nimic 100% ... Există o parte pastuna în mine, o parte tajika din mine, precum și o parte afgană." [4].Hosseini iși descrie copilăria ca fiind una privilegiată, făcând parte din clasa de mijloc, crescând în cartierul Wazir Akbar Khan din Kabul[5]. Ca și eroul său, Amir din Vanatorii de zmeie , Hosseini a crescut într-un segment privilegiat al societății din Kabul. Hosseini spune despre el că el nu este un musulman devotat. "Eu cred într-un Dumnezeu. Dacă este Ramadan, postesc și uneori mă duc la moschee împreună cu tatăl meu” [6]. În timpul copilariei sale, femeile și bărbații erau tratați în mod egal. Familia lui Hosseini a avut servitori și a dus o viață socială bogată. Ei au participat la diverse petreceri la diferite ambasada și au primeau foarte multi vizitatori straini in casa lor - scriitori, poeți, cântăreți și intelectuali. Toti cei cinci copii au mers la școală și era de așteptat sa urmeze o facultate.

Hosseini spune că nu-și amintește ca sora lui, Raya, sa fi avut parte de vreun dezavantaj socială din cauza ca era fată. În anii 1960 și 1970, fetele tinere din mediul urban erau încurajate să se ducă la facultate si era posibil să își aleagă singure viitorul soț. Aceste drepturi au avut foarte mult de suferit în urma anilor de război. Dacă ar fi ramas la Kabul, este foarte probabil ca Raya sa fi avut parte de aceeași soartă ca și cea a personajului „Laila” din romanul Splendida cetate a celor o mie de sori. Precum personajul Baba din Vanatorii de zmeie, tatal lui Hosseini, Nasser, era un om foarte mândru și a acceptat foarte greu faptul ca ei trebuiau să se întrețină din ajutoarele primite de statul american atunci cand s-au mutat in această țară. Nu dupa mult timp, acesta s-a angajat drept șofer pentru a-și putea întreține familia. Nasser și-a schimbat meseria și a devenit instructor de condus, iar mai apoi a lucrat ca asistent social. Mama lui Hosseini, Maimoona, s-a angajat pe un post de chelneriță și de coafeza. Perseverența și dorința de le putea darui un trai mai bun copiilor lor l-a impresionat enorm pe scriitor, declarand ca "este admirabil cât de mult părinții mei s-au putut reinventa și adapta la noua realitate a vieții lor".

Soția lui Hosseini, Roya, provine dintr-o familie afgană, dar a crescut în America. Cei doi s-au întâlnit la o petrecere în casa părinților lui Hosseini din San Jose, pe când el avea 28 de ani si ea 24, iar în conformitate cu Hosseini a fost dragoste la prima vedere. Cei doi au stat de vorbă o jumătate de oră, iar patru zile mai târziu, Roya a fost cerută în căsătorie, urmând ca nunta sa aibă loc peste șase săptămâni. Hosseini își dorește ca Haris si Farah, copiii lui, să păstreze și să iși însușească unele aspecte ale patrimoniului lor afgan. El i-a învățat limba persana, astfel incat cei doi copii sunt bilingvi. Hosseini își amintește de un moment în care le-a pus la pachet mâncare afgană, însă copiii lui au refuzat-o pentru că le-a fost rușine. Din acest motiv, el consideră că sunt în curs de ceea ce se numește efectul omonim, referindu-se la romanul lui Jhumpa Lahiri despre un imigrant indian care odata ajuns in SUA respinge si reneaga orice are legatura cu cultura sa natală.

Khaled Hosseini nu consideră Afganistan-ul ca fiind casa lui, deși este puternic atașat de această țară: “Doar pentru că mă duc acolo și am o reacție emoțională puternică nu înseamnă că aici imi este mi-e locul”[7].

În 1970, Hosseini și familia lui s-au mutat în Iran unde tatăl său a lucrat pentru Ambasada Afganistanului de la Teheran timp de doi ani. În 1973, familia lui Hosseini a revenit la Kabul unde s-a nascut cel mai mic frate al autorului. În 1976, la varsta de 11 ani, tatăl său a obținut un loc de muncă în Paris, Franța, și toata familia s-a muta acolo.Ei nu au putut să se mai întoarcă în Afganistan deoarece in aprilie 1978 a izbucnit Revolutia Saur în care Partidul Popular Democrat din Afganistan (PDPA) a preluat puterea. În 1980, la scurt timp după începerea războiului sovietic din Afganistan, ei au cerut azil politic în Statele Unite și s-au stabilit în San Jose, California. In acest moment, Hosseini, avea vârsta de 15 ani, si nu vorbea deloc limba engleză, ulterior declarand ca „atunci când a ajuns pentru prima dată în Statele Unite ale Americii am suferit un șoc cultural" și ca se simtea singur[8].

El declară că primii doi ani petrecuți la Paris, din toamna anului 1976 si până în aprilie 1978, au fost minunați. El nu mai fusese nicăieri în afara Afganistanului și Iranului și s-a îndăgostit de Paris de cum a ajuns “a fost o sărbătoare pentru urechile si ochii mei și mă simțeam de parcă aș fi făcut un salt de 100 de ani în viitor”[9]. Înainte de Paris, nu mai văzuse zgârie-nori, nu se mai urcase într-un lift si nu mai călătorise cu metroul. Pentru familia lui Hossini, aceștia au fost ani fericiti in care toată familia încerca să învețe limba franceză, să deguste mâncăruri noi, să se uite la diverse filme si posturi TV și să viziteze obiective turistice faimoase, încercând să se adapteze la o nouă cultură. Ei credeau că vor rămâne în Paris doar temporar, urmând să se reîntoarcă în Kabul o dată cu terminarea mandatului de patru ani a tatălui lui Khaled. Cei doi ani în care a avut loc lovitura de stat au fost complet diferiți.”Lumea noastră s-a destrămat“ [10]. Ei primeau regulat vești din partea rudelor și cunoștințelor rămase în Kabul care le povesteau ororile prin care treceau, faptul că mulți oameni au fost fie închiși, fie torturați sau au disparut pur si simplu. Acești ani au fost o perioadă de mare instabilitate și anxietate care a culminat cu decizia lui Nasser de a solicita azil în Statele Unite, unde au trebuit să se adapteze unei noi culturi, unei noi limbi și unui nou mod de viață .

Parintii lui Hosseini au pregătit în secret plecarea în SUA, copiii aflând doar cu câteva zile înainte că vor pleca. Întreaga familie s-a mutat din nou într-o țară complet necunoscută, stabilindu-se în San Jose, California de Nord. Hosseini își aduce aminte că a fost o perioadă foarte grea, mai ales din punct de vedere financiar, ei fiind obligați să stea inghesuiți, 9 persoane într-un apartament cu doua camere, dar spune că apropierea și dragostea familială au compensat toate neajunurile. Tânărul Hosseini, care avea 15 ani când s-a mutat în SUA, nu știa mai nimic despre această țară, recunoscând că tot ce aflase despre aceasta era din sălile de cinema și ca se aștepta să întâlnească o mulțime de bărbați duri care poartă palarii de cowboy. Însă a avut parte de o surpriza: diversitatea rasială, fiind inconjurați si de filipinezi, imigranți din America de Sud, precum și asiatici. Scriitorul declară că „mi-a dat cu totul peste cap toată ideea mea de ce inseamna un american" [11].

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cele mai populare postari din ultima saptamana...