Splendida cetate a celor o mie de sori - Impresii

Anul acesta am aflat de acest scriitor de la o prietena si ma bucur foarte tare.

Este un roman dramatic, care iti infatiseaza viata asa cum e, chiar daca transpusa prin niste personaje inventate. Desi nu a reusit sa ma atinga din primele pagini ale ei, spre finalul ei m-a facut sa vars cateva lacrimi.Ce m-a facut sa vars acele lacrimi? ei bine, nu faptul ca micuta Mariama crescut ca un copil din flori, nefiind acceptata in familia tatalui ei, datorita faptului ca mama ei nu se ridica la nivelul sotiilor acestuia. Nici faptul ca atunci cand Mariam a mai crescut si a vrut sa-si viziteze tatal, acesta a lasat-o sa doarma la poarta ca un caine. Nici atunci cand intoarsa acasa aceasta a gasit-o pe mama ei spanzurata si astfel ramasa singura pe lume este oarecum acceptata in familia tatalui ei, doar pentru a fi peste cateva zile data de nevasta unui barbat vaduv, cizmar de meserie, prieten de-al tatalui ei, care locuia la cateva sute de kilometrii de orasul in care tatal ei avea familia, si anume in Kabul. Nici macar cand erau descrise chinurile pe care avea sa le suporte din cauza sotului ei nu m-a impresionat foarte tare.
Ceea ce a dat frau liber emotiilor mele a fost pasajul in care era descrisa intentia lui Mariam de a se sacrifica pentru binele Lailei (cea de-a doua sotie a sotului ei)dupa ce cele doua il ucid pe sotul lor din legitima aparare.
V-am dat cateva detalii din carte tocmai pentru a va convinge ca este o carte care merita si trebuie citita. Aceasta carte are rolul de a sensibiliza inimi. Sper ca intr-o zi acest autor sa ajunga sa ia premiul Nobel pentru literatura pentru ca merita!
Lectura placuta!