Dupa ce am citit omonimul acestui roman din japoneza (1Q84) si romanul care trateaza aceeasi tema, m-am hotarat sa citesc acest binecunoscut roman al lui George Orwell si nu mi-a inselat asteptarile. Este un roman care a fost si ecranizat in 1984, scris in 1954. Am incercat sa vad ecranizarea insa nu m-a impresionat , asa ca n-am reusit sa-l vad pana la final.
Cartea in schimb mi-a placut, pana la final cand mi s-a parut ca s-a terminat prea brusc, fara o continuare pe masura. Comparativ cu Povestea servitoarei care a avut o continuitatea undeva in viitor. Dar trecand peste acest aspect, cartea este o adevarata capodopera si merita citita!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ... -
"In realitate fericirea ingusteaza cumplit orizontul omului, nu crezi?" " Nu, nu legile... Conştiinţa să-ţi dicteze datoria...
-
In seara in care avea loc un mare bal la Palat, Puiu Faranga, o ucide pe sotia sa, Madeleine, aparent fara niciun motiv. Tatal sau, Pol...
-
Şi daca un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui să verse sînge, să treacă peste cadavre, conştiinţa lui, după părerea mea, ar trebui să...
-
Când zici Dumas, te gândești la cavaleri, la regi și regine la ananghie, la muschetari și, desigur, la Franța. Poate chiar Anglia, depinde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu