As minti daca as spune ca mi-a placut sau ca am inteles stilul de a scrie al lui Boris Vian. E un stil complex, pe care poate doar un filozof il intelege cu adevarat.
Totusi va recomand sa-l cititi, desi e dificil de citit. Mie de exemplu mi-a luat mai bine de zece ore sa citesc 100 de pagini, pe care daca ar fi fost un roman obisnuit le-as fi devorat in 3 ore cel mult.
Singura povestire pe care am reusit sa o asimilez intr-un fel sau altul din cele 11 din cartea cu acelasi nume, este "Blues pentru o pisica neagra". Pe aceasta am si ales-o pentru a-i face rezumatul, desi sunt convinsa ca n-am inteles-o asa cum trebuia, o sa o trec prin filtrul meu de cititor de literatura obisnuita.
Va multumesc pentru vizita si va urez lectura placuta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
„Atmosphere” de Taylor Jenkins Reid este o poveste profund emoționantă care m-a luat prin surprindere. Este genul de carte care te face s... -
Este tot unul dintre audiobookurile ascultate in luna Decembrie. M-a impresionat foarte mult povestea Emiliei, cum a fost crescuta de tatal ...
-
Un veac de singuratate ( in spaniola: Cien años de soledad) este un roman scris de către câştigătorul Premiului Nobel în 1982, columbian... -
Emilia del Valle are o poveste de viață emoționantă, cu o mulțime de puncte sensibile, născătoare de traume și frustrări. Însă, în ciuda ... -
Am ascultat aceasta carte sub forma unui audiobook de pe Voxa. Nu m-a impresionat excesiv, dar nici nu e o carte care sa nu te tina in priz...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu