Tatăl celuilalt copil - Impresii

Este o carte care m-a impresionat foarte mult. M-am regasit oarecum, nu prin perspectiva faptului ca oarecum si eu am fost un copil care s-a dezvoltat mai greu
(imi amintesc ca abia la cinci ani am invatat sa numar pana la cifra 5 :)), parintii mei fiind oarecum ingrijorati de faptul ca eu nu puteam sa numar si avand doi frati mai mari care erau foarte inteligenti, eram oarecum raportata la ei. Tot timpul am simtit din partea celor din jur ca ma comparau cu fratii mei si tot timpul am simtit obligatia de a fi competitiva cu fratii mei.)
Cum ziceam, m-am simtit apropiata de subiectul romanului, pentru ca am si eu o nepotica care e mai tacuta, vorbeste cu foarte putine persoane si are un defect de vorbire neputand sa pronunte toate literele (r). Stiu ca nu are nicio problema propriu-zis, si ca se va dezvolta, dar pentru persoanele din jur si cele care o vad pentru prima data se naste o suspiciune cum ca ar avea o problema. Chiar si parintii ei s-au dus cu ea la medici si la logoped pentru a isi da seama daca are sau nu o problema. Medicii au zis ca nu are nicio problema asa cum simtisem si eu.
Oricum, revenind la subiect, este o carte care ar trebui citita de toti parintii pentru a realiza faptul ca un copil are nevoie de atentia si afectiunea lor, si pentru ca personalitatea lor depinde de cum te comporti tu cu el. In speranta ca v-am trezit curiozitatea, va doresc sa aveti lectura placuta!