Din acest motiv fraţii şi prietenii l-au rebotezat Iorgu, apelativ pe care apoi l-a folosit toată lumea.
A studiat însă medicina, anii I-IV la Cluj şi anii V-VI la Bucureşti, absolvind-o in 1939. Trece prin toate treptele de confirmare a calităţii de medic, practicând medicina in Bucureşti intre 1936 - 1939. In timpul celui de-al doilea război mondial a fost medic pe front, mergând în prima linie până la cotul Donului. În 1942 a revenit la Piatra Neamţ, unde a profesat ca medic specialist chirurg (1942 - 1949) şi apoi ca medic primar chirurg până la pensionare, (1978) cu o întrerupere de 2 ani (1951 - 1952) când a pus bazele Spitalului Municipal Hunedoara, unde a fost atît medic chirurg cât şi director.
În cadrul Spitalului Judeţean Piatra Neamţ a fost medic şef de secţie, iar în perioadele 1948 - 1949 şi 1957 - 1958 a fost director al aceleiaşi instituţii.
După pensionare a profesat în cadrul Policlinicii Piatra Neamţ la cabinetul de Medicină Sportivă până în anul 1984. Dovedind o largă cuprindere a domeniului chirurgical, a abordat vârfurile specialitaţii sale, ca grad de dificultate si tehnică, fiindu-i recunoscută precizia si rapiditatea în executarea actului operator chirurgical, şi în consecinţă a fost considerat unul din medicii chirurgi de excepţie din ţară. A fondat Filiala Neamţ a Uniunii Societăţilor de Sţiinte Medicale din România (1948) şi de asemenea a fost iniţiatorul Consfătuirilor Chirurgicale din Moldova (1971).
A obtinuţ brevet de invenţie (colectiv) pentru patul de terapie intensivă (1966). A prezentat peste 600 comunicări în cadrul congreselor şi conferinţelor interjudeţene de chirurgie, din care circa 70 au fost publicate în revistele de specialitate.
Drept recunoaştere a activitatii sale şi ca urmare a faptului ca a fost întemeietorul şcolii moderne medico-chirurgicale în ţinutul Neamţului, în 1981 i s-a conferit premiul "Bisturiul de aur".
Pe lânga pasiunea pentru profesia sa, Gheorghe Iacomi a dovedit şi o dragoste deosebită pentru natură, cu precădere pentru munte. Precizia mâinii de chirurg s-a îmbinat şi a completat tabloul omului de munte, atât în ipostaza de temerar al cărărilor şi piscurilor, cât şi atunci când mâna desena zeci de planşe, de la imagini de ansamblu până la cele mai mici detalii ale masivului Ceahlău.
A iubit mult muntele, a străbătut aproape în întregime Carpaţii României, peisajul stâncos al Pietrei Craiului rămânând permanent punctul său de referinţă. Marea sa dragoste a fost însa Ceahlăul pe care l-a învăţaţ, l-a cunoscut şi l-a stăpânit cu pasiunea şi severitatea profesionistului. Interesul său nu a vizat doar muntele ca formă de relief, ci acel etos, acea lume pe care doar el o poate ascunde: oamenii şi obiceiurile lor, într-un spaţiu geografic limitat şi guvernat de legile aspre ale naturii.
Pentru ca l-au simţit întotdeauna “de-al lor”, aceşti oameni, cărora li s-a dedicat, sătenii din vecinătatea muntelui, îi rostesc şi astăzi numele cu veneraţie.
A promovat şi susţinut activităţi privind cunoaşterea şi protejarea mediului înconjurător ca mijloc de educare şi întreţinere a sănătaţii, punând bazele turismului montan şi ale Salvamontului în judeţul Neamţ.
A fost membru al Clubului Alpin Român din 1939, făcând parte din colectivul de conducere al acestui organism. A fost, împreună cu bunul lui prieten profesorul Gh. Amaicei iniţiatorul concursurilor de drumeţie si orientare turistică "Ştafeta munţilor" şi "Amicii drumeţiei" (prima ediţie desfăşurîndu-se în Ceahlău, în 1974). A fost preşedinte al Asociaţiei Turistice "Prietenii Ceahlăului" şi preşedinte de onoare al "Alpin Club Petrodava" Piatra Neamţ.
A îmbogăţit literatura de turism şi ocrotire a naturii colaborând cu articole în publicaţii naţionale ("România pitoreasca", "Muntele") sau locale, în rubrici precum "Atlas turistic", "Ocrotiţi natura", "Drumeţind în Ceahlău cu dr. Gh. Iacomi".
Activitatea de cercetare privind masivul Ceahlău s-a concretizat în lucrarile:
- Ceahlău - ghid turistic, ediţia I - 1961, ediţia a II-a - 1969 (coautor - Sanda Nicolau);
- Harta turistică a masivului Ceahlău - 1983;
- Ceahlăul în spiritualitatea românească - 1995;
- Din trecutul vieţii monahale şi creştineşti în zona Ceahlăului - 1998;
- Ghid turistic şi din istoria turismului în Ceahlău - invitaţie la pelerinaj - 2000.
Dr. Gheorghe Iacomi a trecut in nefiinţa în octombrie 1991, dar nu a fost uitat: sala de operaţie în care a profesat în cadrul Spitalului Judeţean Piatra Neamţ îi poartă numele, o stradă din zona centrală a oraşului se numeşte Dr. Gheorghe Iacomi, iar clubul nostru (care se mandreşte că-i poartă numele) îi duce visul despre munte mai departe.
De altfel, la initiaţiva noastră, în anul 1998 dr. Gheorghe Iacomi a fost declarat cetăţean de onoare post-mortem al oraşului nostru.
Prin calităţile morale şi prin profesionalism, dr. Gheorghe Iacomi şi-a facut datoria faţă de OM şi MUNTE iar mâna nu i-a tremurat niciodată nici pe bisturiu, nici pe piolet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu