27 septembrie 2011

Jonathan Swift

Jonathan "Isaac Bickerstaff" Swift (30 noiembrie 1667, Dublin - 19 octombrie 1745, Dublin) a fost un scriitor englez, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai realismului din prima perioadă a iluminismului englez. Caracterizat print-un stil şlefuit şi o gândire dominată adesea de o aspră mizantropie, Swift a devenit cunoscut mai ales prin opera sa satirică "Gulliver's Travels" ("Călătoriile lui Gulliver", 1726).

Jonathan Swift s-a născut la Dublin/Irlanda într-o familie originară din Anglia. A studiat teologia la Trinity College din Dublin (1682-1686), fără să se fi remarcat ca un student prea sârguincios. În 1689 este angajat ca secretar particular al unei rude nobile îndepărtate, Sir William Temple. Cu unele întreruperi (în 1694 devine preot al Bisericii Anglicane), Swift a trăit zece ani, până în 1699, la Moor Park, moşia lui Temple din Farnham. William Temple, retras din politică, se interesa de literatură, primea scriitori în casa lui şi căuta să-l familiarizeze pe tânărul Jonathan cu problemele politice şi literare ale timpului. În casa lui Temple, Swift face cunoştinţă cu tânăra fiică adoptivă a cestuia, Esther Johnson, căreia îi dădea lecţii. Între cei doi s-a legat o prietenie, care a dus la căsătoria lor în 1701, când tânăra pereche se mută la Dublin. Câtva timp Swift este secretar al lordului Berkeley, guvernatorul Irlandei, iar în 1701 i se încredinţează o parohie în orăşelul Laracor. În această perioadă a vieţii sale face parte din partidul whigs (liberali), în 1710 trece însă la tories (conservatori), datorită poziţiei favorabile a acestora în raporturile cu Biserica Anglicană.
În 1704 Swift publică primele lucrări. Una dintre ele, "The Battle of the Books" ("Bătălia cărţilor") este un eseu pe tema disputei "cu privire la autorii antici şi moderni", în care Swift demonstrează superioritatea anticilor, ceea ce echivala cu o adoptare a doctrinei literare a clasicismului. O a doua lucrare, "The Tale of a Tub" ("Povestea unui butoi") este o colecţie de eseuri pe teme religioase, în care autorul afirmă că nici una dintre formele existente ale bisericii nu este păstrătoare adevărată a creştinismlui primitiv. În cartea "Prediction for the Ensuing Year 1708" ("Preziceri pentru anul 1708"), semnată Isaac Bickerstaff, ia în derâdere credinţa în astrologie, cuprinzând şi diferite proorociri spirituale satirice cu privire la unele evenimente politice.
În perioada următoare, Swift devine gazetar politic. O impresie deosebită produce pamfletul "The Conduct of the Allies" ("Comportarea aliaţilor", 1711), care contribuie la mobilizarea opiniei publice pentru încetarea războiului purtat împotriva Franţei. Tot în aceşti ani, petrecuţi la Londra, Swift se împrieteneşte cu Alexander Pope şi frecventează Clubul lui Martin Scriblerus.
În 1714 devine decan (paroh) al catedralei Saint Patrick din Dublin. Începe să studieze viaţa poporului irlandez şi publică pamfletul "A Proposal for the Universal Use of the Irish Manufacture" ("Propunere pentru folosirea generală a manufacturii irlandeze", 1720), în care îndeamnă pe irlandezi să nu mai cumpere mărfuri englezeşti, ci să-şi dezvolte o industrie proprie. Mai târziu, Swift publică anonim o serie de pamflete sub titlul "The Drapier's Letters" ("Scrisorile unui postăvar", 1724) şi lucrarea "A Modest Proposal for Preventing the Children of Poor People in Ireland from Being Burden to their Parents" ("O propunere modestă pentru a feri pe copiii săraci din Irlanda să devină o povară pentru părinţii lor", 1729), una dintre cele mai ascuţite satire ale lui Swift, în care descrie într-o formă de "umor negru" sărăcia cumplită a poporului irlandez.
În această ultimă perioadă a activităţii sale, Jonathan Swift creează nemuritoarea sa operă "Gulliver's Travels" ("Călătoriile lui Gulliver", 1726). După pierderea lui Esteher în 1728, credincioasa sa tovarăşă de viaţă, starea sănătăţii lui Jonathan Swift se deteriorează treptat. Trăieşte retras în singurătate, are tulburări nervoase periodice. Încetează din viaţă în vârstă de 78 de ani pe 19 octombrie 1745 la Dublin şi este înmormântat în catedrala Saint Patrick.
"Călătoriile lui Gulliver" (1726), cu titlul complet "Călătorii în mai multe ţări îndepărtate ale lumii" (Travels into Several Remote Nations of the World), sub semnătura medicului de corabie imaginar Lemuel Gulliver, este un roman fantezist în patru părţi, aspră satiră la adresa societăţii engleze din acel timp. În această operă sunt descrise aventurile naivului Gulliver (în engleză: gullible = credul) în timpul călătoriilor în ţara piticilor "Lilliput", în ţara uriaşilor "Brobdingnag", precum şi pe insula zburătoare "Laputa", ai cărei locuitori, interesaţi numai de probleme ştiinţifice, au pierdut complet simţul realităţii. Cartea a patra - în fine - îl conduce pe erou în ţara cailor "Houyhnhnms", fiinţe înţelepte şi cu mult bun simţ, spre deosebire de "Yahoo", un fel de oameni-maimuţă, fiinţe brutale şi arierate mintal.
În această operă, Swift satirizează vanitatea şi ipocrizia contemporanilor săi, sistemul judiciar, mecanismele puterii şi tendinţele războinice, cum le cunoscuse în societatea şi în special în viaţa politică engleză. Aşa, de exemplu, vistiernicul din Lilliput este o prefigurare caricaturizată a politicianului Robert Walpole. În ultimele două cărţi este ridiculizat pozitivismul, în plină dezvoltare în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. "Călătoriile lui Gulliver" sunt sunt unele din cele mai citite cărţi ale literaturii universale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu