Am citit cartea asta in decembrie, si-mi amintesc ca m-a emotionat la culme. Rar mi se intampla sa plang atunci cand citesc o carte... ei bine, da, asta m-a emotionat pana la lacrimi.
Cand iti dai seama ca oamenii sunt atat de cruzi simti o ura, dar cand iti dai seama ca pana si tu esti crud prin ceea ce faci poate uneori fara sa vrei devine dureros.
Acest roman este ceea ce numesc eu roman adevarat. Nu e o risipa de timp sau bunuri materiale. E exact cartea care merita sa o ai in biblioteca la loc de onoare. Il declar pe Victor Hugo ca fiind scriitorul meu preferat numarul 1. Este de neegalat dupa parerea mea, desi recunosc ca nu am citit poate destui scriitori. Pe 26 februarie se implinesc 210 ani de la nasterea lui, a unui mare artist as putea sa-l numesc.
M-a intrebat cineva la un moment dat daca ar fi sa ma intorc in trecut ce perioada mi-as alege. Nu am stiut ce raspuns sa-i dau atunci, acum sunt insa sigura ca mi-as alege perioada lui Hugo, doar pentru a-l cunoaste, desi nu stiu daca era atunci cunoscut. Asa se intampla cu toti artistii, sunt apreciati pentru valoarea pe care o au mult prea tarziu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai populare postari din ultima saptamana...
-
„Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui ... -
Este prima carte a seriei cu Melania formata din volumele: Cianura pentru un suras, Buna seara, Melania! si 320 de pisici negre. Rodica Ojog...
-
In seara in care avea loc un mare bal la Palat, Puiu Faranga, o ucide pe sotia sa, Madeleine, aparent fara niciun motiv. Tatal sau, Pol...
-
"Toată credinţa lui ţi se pare greşită. Ei, nu mai spune! Şi a ta care e? Dacă o ai, pune-ţi pielea la bătaie pentru ea, nu pretinde do...
-
Şi daca un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui să verse sînge, să treacă peste cadavre, conştiinţa lui, după părerea mea, ar trebui să...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu