18 iunie 2009

Baltagul - Citate

Ceva lipsea blogului meu, dar nu intelegeam ce. Acum m-am prins! Cateva citate din operele despre care incerc sa scriu cateva cuvinte si sa starnesc curiozitatea cititorilor. Sper sa va placa ideea mea!

"Viaţa muntenilor e grea; mai ales viaţa femeilor. Uneori stau văduve înainte de vreme."


"În noaptea asta, cătră zori, avut cel dintăi semn, în vis, care a împuns-o în inimă şi-a tulburat-o şi mai mult. Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape."



"-Nu. Tocmai de asta-s cu mare grijă. În douăzeci de ani am ajuns eu să-i cunosc drumurile şi întoarcerile. Poate zăbovi, o zi ori două, cu lăutari şi cu petrecere, ca un bărbat ce se află; însă după aceea vine la sălaşul lui. Ştie că-l doresc şi nici eu nu i-am fost urâtă."


"-Lumea-i rea, draga mătuşii, se tângui ea cu jale, făcându-şi gura pungă şi clătinând din cap. Am înţeles despre soţul dumitale, Nechifor Lipan, că a ajuns cu bine în locul acela la Dorna, unde trebuia să cumpere oi de la nişte ciobani. Dar după aceea s-a găsit una cu ochii verzi şi cu sprâncenele îmbinate, care s-a pus prag şi nu-l lasă să treacă."

"Ea însă se socotea moartă, ca şi omul ei, care nu era lângă dânsa. Abia acum înţelegea că dragostea ei se păstrase ca-n tinereţă. S-ar fi cuvenit să-i fie ruşine, căci avea copii mari; însă nu mărturisea asta nimănui, decât numai sieşi, nopţilor şi greierului din vatră."


"Drumul acela la Sfânta Ana şi la Piatra i-a fost de cel mai mare folos. Având într-însa ştiinţa morţii lui Nechifor Lipan şi crâncenă durere, se văzu totuşi eliberată din întuneric. Cum ajunse acasă, îşi lăsă numai o zi de odihnă, apoi începu a pune la cale îndeplinirea unor hotărâri mari. Toate erau în dosul ochilor acelora aprigi şi ieşeau una după alta."


"Cânele sta cu luare-aminte pe coadă, privind văile ca un om.[...] Când coborâ la al doilea pod al văii dinspre Sabasa, cânele se opri şi deveni neliniştit."

"Autorităţile nu s-au putut aduna în râpă decât a treia zi. Vitoria a stat c-un umăr întors, ascultând ce puteau să spună nişte oameni care n-aveau nimic cu Nechifor Lipan.[...] Jignită a fost munteanca mai ales de faptul că nici unul nu şi-a făcut cruce şi n-a spus o vorbă creştinească pentru sufletul lui Nechifor."


"-[...] Eu cred aşa, domnu Calistrat, că soţul meu umbla singur la deal pe drumul Stânişoarei şi se gândea la oile lui. Poate se gândea şi la mine. Eu n-am fost de faţă, dar ştiu. Mi-a spus Lipan, cât am stat cu dânsul, atâtea nopţi, în râpă."


"Cuţui mormăia: -N-aveţi să mă asupriţi: n-aveţi să mă ucideţi. Eu spun de bunăvoie. Şi să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului."

"Părinte - zise Bogza, gâfâind iar - eu văd că se poate întâmpla să pier. Pentru asta, fac mărturisire aicea, să se ştie că eu am pălit într-adevăr pe Nechifor Lipan şi l-am prăvălit în râpă, după cum a dovedit nevasta lui. N-am înţeles de unde ştie, dar întocmai aşa este."

"-Iertaţi-mă.
-Poate să trăiască, şopti Vitoria. Stăpânirea facă ce ştie cu el! -Iartă-mă, femeie! ceru muribundul. M-a suguşat cânele. Mă duc şi eu după Nechifor Lipan şi trebuie să mă ierţi. -Dumnezeu să te ierte, îi zise Vitoria."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu